Pe de altă parte, măsura va tempera cererea de bani, prin intermediul creditului, caz în care BNR ar putea limita creşterea ROBOR, indicator în funcţie de care se calculează majoritatea ratelor la credite. „E o măsură de prudenţialitate pentru bănci, si-au sporit măsurile de diminuare a riscului dar au impus şi o oarecare restricţie a condiţiilor de creditare pentru cetăţeni”, a declarat Vasile Cocriş, profesor universitar în cadrul Departamentului „Finanţe, Monedă şi Administraţie Publică” din cadrul Facultăţii de Economie şi Administrarea Afacerilor, de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi. În acest fel, „frâna” pusă de BNR ar micşora simţitor numărul celor care se vor mai putea califica pentru a lua un credit. Ultima limitare de acest fel a fost acum 10 ani, când s-a observat că impactul a fost asupra românilor cu venituri mai mici. Potrivit surselor media, gradul de îndatorare la împrumuturile imobiliare cu dobândă fixă ar fi, de la 1 iulie 2018, de 50% la creditele în lei şi de 35% la cele în valută, în prezent acesta fiind într 60% şi 70% în funcţie de bancă. La creditele ipotecare cu dobândă variabilă (unde la dobânda comercială se adaugă şi indicatorul ROBOR la 6 luni), plafonul ar fi stabilit la 40% în cazul creditelor în lei şi 30% la cele în valută, iar pentru creditele de consum, plafonul ar fi de 25% la împrumuturile în lei şi 15% la cele în valută.

„Riscul de faliment este mai redus”

„Nici o decizie de o asemenea natură nu poate fi privită dintr-o singură perspectivă. Din perspectiva BNR, acest instrument de limtare a ponderii datoriilor unei persoane este folosit pentru a limita riscurile. Adică tu poţi împrumuta mai puţin, riscul de faliment este mai redus iar riscul de a nu-ţi putea plăti rata la un credit imobiliar şi de a face darea în plată, scade.  Totodată, se diminuează şi riscul unei crize. Din perspectiva băncilor, impunerea unui anumit plafon este un efect negativ. Băncile vor trebui să-şi caute mai mulţi clienţi, să vină cu alte produse. Pentru clienţi împrumutul va fi semnificativ mai mic. Vor fi afectate în special persoanele tinere şi cele care au doar venituri salariale”, ne explică Alin Marius Andrieş, conf. univ. dr la acelaşi departament de la FEEA.  Acesta mai precizează şi faptul că nu este clar cum se va aplica acest plafon, dacă se va aplica la salarii, la venitul anual sau dacă se vor lua în calcul şi contractele de colaborare. „Această diminuare va limita posibilitatea de a cumpăra case cu valoare mai mare. Tinerii deja se împrumută mai puţin deoarece le trebuie avans. Dacă acum ceva ani avansul era de 5%, acum a ajuns şi la 25%. Avansul a crescut foarte mult, la un apartament de 50.000 de euro, deja îţi trebuie 12.000 de euro ca să poţi face împrumutul. Pentru dezvoltatori, limitarea este cu efect de ajustare, cum a fost cu Prima Casă. Dezvoltatorii au ajustat oferta, au creat case mai mici ca să se încadreze. Nu m-aş hazarda să zic că e un efect direct şi imediat. Cererea de locuinţe e mare, e posibil ca acum să se înghesuiască tot mai mulţi să prindă împrumuturi iar asta va duce la creşterea cererii şi a ofertei, prin urmare e posibil ca şi preţul la case să crească”, a mai adăugat profesorul Alin Andrieş.

„Ne putem dezvolta doar prin credite”

De cealaltă parte, oamenii de afaceri văd mai degrabă efectele negative, deoarece, spun ei, doar prin împrumuturi se poate ridica un business, iar această limitare a gradului de îndatorare afectează afacerea. „Cred că pentru persoanele fizice, nu se mai încurajează consumul, nu or să-şi mai cumpere case, bunuri, etc. Iar dacă nu încurajezi consumul nu putem încuraja producţia. Anteprenorii vor deveni extrem de prudenţi. Noi nu avem capital acumulat de generaţii întregi, după comunism, noi suntem prima generaţie de anteprenori. Mai cred că oamenii vor deveni mai realişti şi nu vor mai fi tentaţi să consume mai mult decât produc. Ne putem dezvolta doar prin credite, şi în alte ţări tot aşa e. Fiecare persoană, fizică sau juridică trebuie să fie responsabilă, să facă un plan de rambursare, să calculeze profitul firmei pentru a vedea dacă pot plăti creditul înapoi. De exemplu, noi tot aşa ne-am dezvoltat, prin creditare”, a precizat Doina Cepalis, patronul grupului de firme Te-Rox Prod Paşcani. Un alt om de afaceri din judeţul Iaşi vede în această «raţionalizare» a fluxului de bani o corecţie în zona consumului şi spune că  piaţa imobiliară, la fel ca şi celelalte segmente, va fi cu siguranţă afectată de această limitare. „Evident că influenţa va fi direct proporţională cu gradul de creditare pe care-l vor impune. Dacă companiile pe care le conduc îşi regăsesc clienţii în piaţa locală şi deservesc cereri de piaţă, care sunt acoperite şi prin credite de consumatori, atunci le pot fi afectate cifrele de afaceri şi/sau marginile de profit. Personal cred că uneori este utilă o astfel de limitare. Poate nu în cazul oamenilor de afaceri şi ale companiilor, la care te aştepţi să existe o anumită educaţie financiară , ce urmează ai feri de excese. Pe de altă parte, clienţii persoane fizice, nu au şi nu sunt obligaţi să aibă o expertiză profundă în ale creditării, ceea ce-i poate expune greşelilor. A se vedea unul din motivele crizei financiare de acum 10-12 ani. Supraîndatorarea. Bun ar fi ceea ce spuneam chiar mai înainte. Se protejează persoanele fără expertiză financiară, de interesele imediate ale credit managerilor, spre exemplu. Rău ar fi să se aleagă o limită mult prea mică”, explică Gabriel Mardarasevici, om de afaceri şi director SC Information Business Consulting SRL. În prezent, băncile îşi stabilesc propriile limite în privinţa gradului de îndatorare.