Ce li se cuvin Iaşului şi Moldovei

Aş fi lăsat în ştirea să treacă, dacă A. Muraru nu ar fi avut pretenţia politică de a vorbi în numele regiunii Moldova. E normal ca organizaţiile judeţene, când găzduiesc vreun şef liberal de la centru, un prim-ministru de-al lor, să ceară pentru organizaţie posturi, locuri, poziţii, putere. Dar, în numele Iaşului, dl. Muraru cere ceva „pentru Moldova”. Şi cui le cere la scenă deschisă, cu un soi de reproş? Tocmai şefului cel mare, Nicolae Ciucă, şi numărului doi din partid, Lucian Bode: „Noi am câştigat o singură dată aceste alegeri, în 2019, cu 27 la sută, când am luat zece mandate de europarlamentar. Dar vă spun, din păcate, un lucru: PNL nu are niciun europarlamentar din Moldova. Prin urmare, dragi colegi, stimată conducere centrală, alegerea europarlamentarilor în 2024 dintre membrii PNL va trebui făcută pe regiuni. Moldova va trebui să dea un europarlamentar, iar Iaşul are cea mai importantă organizaţie din Moldova”.

Cazul europarlamentarelor din 2020 este cunoscut: PNL şi USR au funcţionat ca nişte conclavuri ardeleano-muntene, iar filialele din Moldova, de unde au obţinut procente semnificative, pe alocuri mai multe decât în Muntenia, au fost complet scoase din discuţii. Desigur, la Bruxelles nu se fac politici regionale, dar în geopolitica internă a semnalat cât se mizează pe regiune. Zero. Ceea ce solicită, în sfârşit, liderul liberalilor ieşeni, este o atitudine normală, un criteriu de reprezentare regională care ar trebui aplicat automat şi implicit de fiecare partid politic.

În acelaşi timp, trebuie să recunoaştem că e o schimbare de atitudine şi de paradigmă. O cerere prezentată la scenă deschisă, licitată simbolic, este o schimbare cu 180 de grade faţă de negocierile de culise, cu sforile trase şi candidaţi paraşutaţi de la centru şi acceptaţi fără icnete. Pare un şah la baronimea liberală din Transilvania şi Muntenia la care nu se va răspunde cu entuziasm. Este foarte posibil ca „pretenţia” de la Iaşi să joace un rol în reglările de conturi interne care se anunţă, ca întotdeauna, la schimbarea puterii sau guvernării, în PNL. Cel mai important aspect – cererea e făcută în contextul apropierii alegerilor. Liberalii sunt destul de speriaţi că nu vor repeta scorul din 2020, prin urmare retorica regionalistă e doar o altă „tehnică vampir” prin care partidul încearcă să intre pe piaţa ideilor pentru a mai atrage ceva electorat.

În special din acest motiv, dacă tot a început să preia teme regionaliste, îl îndemnăm pe liderul liberalilor ieşeni să nu mai fie atât de modest în solicitări. Să-şi dovedească cu adevărat bunele intenţii. Un europarlamentar din Moldova e bun la pansat orgoliul local, dar e nimic pe lângă ceea ce trebuie să solicite. Ce li se cuvin Iaşului şi Moldovei?

Moldova are nevoie de o regionalizare la nivel guvernamental. Un agreement politic că, în următoarele cicluri electorale, indiferent de coaliţiile de la putere, de combinaţiile stânga-centru-dreapta, de raportul putere-opoziţie, vom avea obligatoriu 3-4 miniştri din regiune (la 21% din populaţia totală/ aproximativ 15-20 de miniştri) plus vreo 40 de secretari de stat din regiune din cei 200 de la nivel naţional, dacă vor rămâne atâţi. Sau următorul premier să fie din zona Moldovei, dacă nu se poate cu mulţi miniştri. După ce 30 de ani a plouat cu candidaţi de la Bucureşti, care devin parlamentari şi apoi dispar, să avem şi partea cealaltă a monedei. Moldova are nevoie de noi oameni în Guvern, competenţi, nu papagali. Dar, la contraselecţia existentă în filialele PNL, mă tem că mai există aşa ceva în rezerva de cadre din Moldova, măcar o persoană care să se poată impune şi să se profileze ca un avocat onest al regiunii la nivel guvernamental, mai ales după experienţele funeste cu Mr. Tablă şi Groparul Justiţiei. Iar tocmai aici este marea problemă a domnului Muraru.

În primul rând, Iaşului şi Moldovei li se cuvin nişte oameni integri şi capabili. Integritatea nu face casă bună cu PNL Iaşi. Flancat de doi urmăriţi penal, Chirica şi Alexe, Muraru poartă responsabilitatea totală a complicităţii faţă de acuzaţiile aduse de justiţie celor doi. Măscăricii ăştia pe care-i tolerează prin tăcere sunt justificarea perfectă pentru formele de discriminare a Moldovei şi de ridiculizare a pretenţiilor ei. Iaşul nu-i merită pe aceşti doi „lideri”. Când nu cere demisii aiurea (de fiecare dată de pe la alte partide), şeful liberalilor ieşeni ar trebui să pună piciorul în prag celor mai apropiaţi colaboratori, dacă-i pasă cu adevărat de Iaşi sau de Moldova.