China lui Xi Jinping (I)

Cu câțiva ani în urmă a provocat multe valuri mediatice o imagine în care liderul chinez, Xi Jinping, a apărut în cursul discursului de Anul Nou având în fundal o bibliotecă pe rafturile căreia alături de „Capitalul” lui Marx și un volum din scrierile lui Mao Zedong se găsea și o carte scrisă de Pedro Domingos, „The Master Algorithm: How the Quest for the Ultimate Learning Machine Will Remake Our World”. Este vorba despre o lucrare de referință privind impactul Inteligenței Artificiale asupra întregii existențe umane, în toate dimensiunile ei, în politică și afaceri, în economie, în educație și știință, în gestiunea guvernării și a felului în care se vor duce războaiele viitorului.

Cărțile de pe raft explică simbolic opțiunile, prioritățile și liniile de acțiune ale Chinei sub conducerea lui Xi Jinping. Pe de o parte, Xi a readus în forță, după o perioadă de relaxare, ideologia marxistă în centrul guvernării, educației, culturii, practic în toate dimensiunile vieții sociale. Motivul principal fiind dorința liderului chinez, care a fost profund marcat de dezagregarea rapidă a Partidului Comunist din Uniunea Sovietică de acum trei decenii, de a întări rolul conducător al Partidului Comunist Chinez, care cu 96 de milioane de membri este cea mai mare organizație de pe planetă, și de a elimina orice potențiale centre de putere care ar putea să i-l conteste la un moment dat. Așa se explică măsurile punitive luate împotriva unor corporații private importante, în special din zona Hi-Tech și a unor oameni de afaceri potenți (Jack Ma de la Alibaba este un exemplu), în paralel cu orientarea cu prioritate a sprijinului guvernamental către corporațiile de stat.

Pe de altă parte, Xi, și în general elitele politice de la Beijing, consideră noile tehnologii de vârf, de la Inteligența Artificială și Big Data, la computerele cuantice și tehnologiile spațiale, un instrument esențial atât pentru consolidarea controlului intern al Partidului Comunist, cât și în competiția geopolitică cu Statele Unite, în demersul de obținere a hegemoniei globale. De altfel, de aceeași manieră vede lucrurile și Vladimir Putin care în septembrie 2017 declara că „Inteligența artificială este viitorul, nu numai pentru Rusia, dar pentru întreaga omenire…oricine devine lider în această sferă va stăpâni lumea”.

Și pe fondul unei viziuni superficiale și naive a Occidentului care s-a iluzionat că răspândirea la nivel planetar a democrației și a valorilor liberale este de neoprit, China a obținut succese notabile pe toate aceste direcții. Printr-un transfer de tehnologie de o amploare fără precedent, direct prin furt, prin achiziții de companii occidentale (compania de robotică „KUKA” din Germania este un exemplu notoriu), prin atragerea de oameni de știință din Occident în programe de cercetare chinezești, prin forțarea companiilor străine care operează în China să cedeze knowhow-ul tehnologic de care dispuneau, dar și prin strategii pe termen lung precum programul cu termen 2025 prin care Beijingul își propune să devină lider mondial în 10 tehnologii de vârf sau cel cu termen 2035 care are ca țintă dominația asupra majorității standardelor care vor reglementa utilizarea noilor tehnologii. Așa se face că în acest moment sunt domenii tehnologice în care China a devenit lider mondial, inclusiv în unele cu implicații militare, după cum recunoaște chiar Pentagonul.

În discursul ținut în deschiderea celui de-al 20-lea Congres al Partidului Comunist Chinez (PCC), aflat în derulare, în fața a 2300 de delegați, Xi Jinping a trecut în revista „victoriile istorice” obținute de partid sub conducerea sa, pregătind terenul pentru realegerea sa pentru încă cinci ani, nimeni nu se îndoiește de asta, rupând astfel cu tradiția instituită de Deng Xiaoping de a limita la 2 mandate de 5 ani perioada în care un lider deține poziția de vârf în ierarhia regimului de la Beijing.

El a menționat succesele obținute în lupta împotriva pandemiei Covid-19, în combaterea corupției, în realitate o formulă prin care și-a eliminat potențialii competitori politici, creșterea sprijinului popular pentru partid, reinstituirea ordinii în Hong Kong (prin reprimarea dură a protestelor de acolo) și, pe plan extern, în demersul Chinei de a se prezenta ca o contrapondere și o alternativă la democrația liberală occidentală. Bineînțeles a fost menționat și Taiwanul, punct în care Xi nu a exclus, în aplauzele asistenței, „completa unificare”, indiferent de mijloace. Referirile tot mai frecvente la el drept „liderul poporului” și așteptata introducere a „Gândirii sale politice” în carta partidului îl poziționează drept cel mai important lider chinez alături de Mao. Numărul de aliați ai lui Xi în noile structuri de conducere, în Comitetul Central, în Biroul Politic cu 25 de membri și mai ales în Comitetul Permanent al acestuia (în prezent sunt 7 membri, dar numărul acestora poate fi modificat) va oferi indicii privind dimensiunea controlului pe care el îl exercită însă puțini se așteaptă la surprize din acest punct de vedere.

Într-un dialog cu Condoleezza Rice, fostul secretar de stat american, găzduit de Hoover Institution și Asia Society, din 6 octombrie, fostul premier australian Kevin Rudd, un fin cunoscător al realităților chinezești, îi prezice lui Xi Jinping o lungă perioadă în postura de lider al Chinei, până la mijlocul anilor 2030, „dacă nu va interveni Dumnezeu!”. „Atunci când ai epurat atâția oameni de vârf din conducerea Chinei, așa cum a făcut Xi în ultimii 10 ani, nu-ți poți permite să pleci de la putere pentru că vor veni după tine.”

Trei sunt obiectivele majore pe care le va urmări, în continuare, Xi Jinping, crede Kevin Rudd:

1. Să mențină autoritatea Partidului Comunist, ca un partid revoluționar la conducerea țării și să se opună oricăror forțe care ar urmări să-i conteste acest rol. Iar cine își imaginează vreo formă de pluralism politic în China trebuie să se trezească la realitate.
2. În al doilea rând își dorește pentru China ca aceasta să ajungă să aibă o economie cel puțin de dimensiunea celei a Statelor Unite și să devină o putere globală superioară acestora. Asta reise din așa numitul proiect de „Great Rejuvenation”, care ar trebui să se încheie cel târziu în 2049. Asta înseamnă, în opinia elitelor politice de la Beijing, revenirea țării la poziția dominantă globală pe care a pierdut-o în fața „barbarilor” în faza finală a dinastiei Qing.
3. Al treilea este preluarea controlului asupra Taiwanului. Pentru Beijing este vorba de un prim pas simbolic care ar marca eliminarea de facto a Statelor Unite ca actor major în regiunea Asiei de Sud.

Au existat multe discuții legate de faptul că prin politicile sale tot mai ostile față de mediul de afaceri privat, în principal față de marile corporații, liderul chinez sugrumă „gâsca care face ouă de aur”, zona dinamică și creativă care a asigurat creșterea explozivă a țării în ultimele trei decenii. Dar acest lucru nu se va schimba după congres, crede fostul premier australian, în opinia căruia Xi este mai preocupat de securitate, de consolidarea controlului intern, decât de creșterea economică. Este ceea ce confirmă și un recent studiu MERICS care relevă obsesia pentru securitate a acestuia. „Xi Jinping a transformat securitatea națională într-o paradigmă cheie care pătrunde toate aspectele guvernanței Chinei. Conceptul său extins de «securitate națională cuprinzătoare» cuprinde acum 16 tipuri de securitate. Xi a oficializat, de asemenea, noi sisteme de implementare – de la legi și reglementări, la instituții și campanii de mobilizare în masă”.

În toate aceste demersuri China mizează pe dominația sa tehnologică în domenii de vârf, inclusiv în ceea ce privește domeniul militar. Exemplară din acest punct de vedere este felul în care Beijingul a pus la punct cel mai sofisticat și extins sistem de supraveghere în masă existent pe glob. Chiar dacă acesta oferă și unele beneficii conexe, de genul reglarea traficului în marile aglomerări urbane sau eficientizarea consumului de energie, nu încape nici o îndoială că funcția sa principală este de aceea de a asigura controlul absolut al Partidului Comunist asupra societății.

În volumul „Surveillance State: Inside China's Quest to Launch a New Era of Social Control”, apărut recent, Josh Chin, care a petrecut aproape 20 de ani în China, și Liza Lin dezvăluie amploarea sistemului de control intern din China bazat pe tehnologii sofisticate, de la recunoaștere facială la supravegherea postărilor online pe rețelele sociale (care sunt exclusiv chinezești, toate celelalte fiind interzise). Într-un interviu pentru The Diplomat, Josh Chin descrie maniera în care acesta funcționează și care sunt obiectivele fundamentale urmărite de regimul de la Beijing. „Sistemul chinez de supraveghere folosește cantități enorme de date și tehnologii de ultimă oră bazate pe Inteligența Artificială pentru a consolida un tip de hiper-autoritarism capabil să exercite un control social fără precedent asupra populației. Cu suficiente date și instrumentele potrivite, liderii chinezi cred că pot prezice amenințările și problemele înainte ca acestea să apară. Scopul final este o societate perfect proiectată, prin metode de «inginerie socială», care neutralizează automat disidenții, răsplătindu-i în același timp pe cei care se conformează disciplinat optând pentru comoditate, siguranță și predictibilitate.” Precizând că giganți ai Internetului, ca Alibaba sau Tencent, controlează „cantități enorme de informații de comportament la care companiile din Silicon Valley pot doar visa”. Informații la care guvernul are acces complet și nemijlocit, în baza legislației în domeniul securității naționale.