Cum devine minciuna adevăr de partid

vineri, 08 martie 2019, 02:52
1 MIN
 Cum devine minciuna adevăr de partid

În regimul comunist, la fel, se dădea vina, când ceva nu era în regulă, fie pe propaganda imperialistă, fie pe nivelul nesatisfăcător de conştiinţă revoluţionară al oamenilor muncii. Atare raţionament echivalează cu a-i considera pe cetăţeni nişte oligofreni, nişte inşi fără discernământ.

VIOLENŢI SUNT… CEILALŢI. Începându-şi turneele electorale, Liviu Dragnea i-a asigurat pe susţinători că partidul nu va sta cu braţele încrucişate şi va reacţiona pe măsura brutalităţii, violenţei, grobianismului cu care este atacat. Cine sunt atacatorii? A spus-o tot preşedintele PSD, cu delicateţea lui unanim recunoscută: "Iohannis şi slugile lui din PNL". Da, să ştiţi că până acum pesediştii au fost politicoşi, prevenitori, deschişi la dialog, deşi adversarii politici s-au comportat şi se manifestă ca nişte animale. Asta îmi aminteşte de o dezbatere găzduită de o revistă acum vreo doi-trei ani, chiar pe tema discursului violent şi a polemicii purtate fără mănuşi. Ei bine, cineva (numele n-are importanţă), o persoană cu vechi şi trainice afinităţi pesediste, dădea ca exemplu de inacceptabilă violenţă verbală textele lui… Andrei Pleşu! Da, textele lui Pleşu, şi nu insanităţile, grosolăniile debitate de Mirel Palada, Nicolae Bacalbaşa, Şerban Nicolae, Nicolicea etc., etc. Parlamentari PSD au făcut în parlament gesturi obscene sau au rostit cuvinte scabroase la adresa unor colege de la PNL sau USR, fără ca asta să le deranjeze pe intelectualele partidului, Ecaterina Andronescu ori Camelia Gavrilă. Dar anunţul făcut de Liviu Dragnea bate mai departe: el arată care va fi una din liniile directoare ale campaniei electorale. Pretextând că ceilalţi au depăşit bornele bunului simţ, PSD va renunţa la orice frână în ce priveşte injuria, calomnia, stigmatizarea adversarului. Şi, să recunoaştem, are pentru un astfel de demers resurse infinite.

*

UITE POLITICUL, NU E POLITICUL. Oamenii puterii actuale dovedesc un mare ataşament pentru cuvântul "politic" şi îl folosesc în exces. Şi nu numai în exces, dar în două accepţii diametral opuse. Iată câteva exemple: "pentru majorarea salariilor vom da un vot politic", "legile justiţiei sunt rezultatul unui vot politic" ş.a.m.d. Ce transmit prin asta pesediştii (şi aliaţii lor – care vor şi ei să se afle în treabă – de la ALDE)? Că votul lor este rezultatul unei analize profunde, al unei gândiri mature, responsabile, şi că acest vot atestă grija partidului pentru binele poporului, pentru prosperitatea lui. Dar, ca prin miracol, cuvântul "politic" capătă, în alt context, valenţe profund negative. Aţi observat cu cât dispreţ, amestecat cu un sentiment de revoltă, Dragnea, Tăriceanu şi – la un semn – alţi lideri de partid au spus că, dacă Laura Codruţa Kovesi va fi aleasă procuror-şef european, această alegere nu are nici o valoare întrucât va fi rezultatul unui vot politic? Ca să vezi! Ceea ce uită să menţioneze Dragnea şi compania este că, vot (final) politic sau nu, Dna Kovesi a trecut înainte de asta printr-un filtru profesional, şi a trecut cu brio. Dar, după cum constatăm, în falsificarea adevărului joacă un rol important şi minciuna prin omisiune, tehnică în care excelează şi un cunoscut notar ieşean, pe umerii căruia apasă – efemer – înalte (şi nemeritate) responsabilităţi.

*

ACTORI, PROFESORI ETC., STAŢI ÎN B|NCILE VOASTRE ! Când au început, în ianuarie-februarie 2017, marile manifestaţii de protest, puterea a găsit imediat două explicaţii: 1) manifestanţii sunt plătiţi de forţe străine oculte, Soros etc. 2) cei aflaţi în pieţe şi pe străzi nici măcar nu au habar pentru ce protestează şi, oricum, ei sunt incapabili să înţeleagă sensurile profunde şi subtilităţile reformelor din justiţie. Acest tip de reacţie a puterii nu este o noutate. În regimul comunist, la fel, se dădea vina, când ceva nu era în regulă, fie pe propaganda imperialistă, fie pe nivelul nesatisfăcător de conştiinţă revoluţionară al oamenilor muncii. Atare raţionament echivalează cu a-i considera pe cetăţeni nişte oligofreni, nişte inşi fără discernământ. În schimb, partidele astăzi la guvernare au în conducere, cum bine se ştie, oameni cu un potenţial intelectual de excepţie. Este, astfel, cât se poate de limpede că un fost tractorist (ori un fost manechin) e competent în ce priveşte codurile penale sau că un fost absolvent de drept la fără frecvenţă, de la o obscură universitate particulară, este cel mai pregătit să facă şi să "corecteze" legile.

Povestea s-a repetat în aceste zile, când ordonanţa 7 a provocat manifestaţii de protest, dar şi reacţii de categorică respingere din partea a numeroşi magistraţi. Era mai greu, acum (mai greu, dar pentru PSD nimic nu e imposibil), să-i acuzi pe magistraţi de ignoranţă, aşa că puterea a făcut un mic pas înapoi, mai exact a mimat că face un pas înapoi. Au apărut însă proteste ale actorilor, care îşi manifestau solidaritatea cu manifestanţii, actori de prim rang, Victor Rebengiuc, Mariana Mihuţ, Marius Manole, Mihai Călin etc. Aici a fost scos la înaintare "argumentul" – măciucă: ce se amestecă actorii, ce se pricep ei, să-şi vadă de-ale lor, de comèdiile lor, unde mai pui că noi, PSD-ul, le-am mărit lefurile aşa că ar fi cazul să o lase mai moale cu protestele. Acesta este discursul pe care l-a ţinut şi baronul PSD de Vaslui Dumitru Buzatu.

Coincidenţa face ca tot acum, la Vaslui, se organizează un simpozion ştiinţific intitulat "Femei celebre ale României întregite". Pe afiş, printre alte portrete de femei celebre, Ana Pauker. Oare ce căuta această stalinistă sinistră alături de Regina Maria sau de Ana Aslan? Explicaţia ar fi putut-o da chiar Dumitru Buzatu, pentru că simpozionul se desfăşoară sub patronajul Consiliului Judeţean Vaslui. Ziariştii l-au căutat, dar domnia-sa nu a răspuns la telefon. Pe bună dreptate: ce mai vor şi ziariştii ăştia, de ce se tot bagă în lucruri la care nu se pricep?

Se pare că, peste noapte, afişul a fost modificat şi fotografia Anei Pauker a dispărut. Tehnică veche, verificată: aşa se proceda şi cu fotografiile de grup din care, spre exemplu, dispăreau foştii tovarăşi de luptă ai lui Stalin, deveniţi între timp indezirabili şi pe care, cel mai adesea, marele, genialul conducător îi trimisese pe lumea cealaltă. Şi iată cum tovarăşa Ana, după mai bine de şase decenii, este scoasă iarăşi din fotografii.

Alexandru Călinescu este profesor universitar doctor la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, critic literar şi scriitor

Comentarii