Cum privesc Parisul și Berlinul impactul războiului din Ucraina asupra relațiilor cu Rusia și cu Statele Unite (I)

Pe 14 ianuarie s-a consumat primul tur al alegerilor prezidenţiale din Cehia, în urma cărora va fi desemnat cel care îl va înlocui pe Milos Zeman, cel care din 2013 ocupă acest fotoliu. De-a lungul timpului, Zeman, ale cărui experienţe alcoolice cotidiene sunt notorii, s-a distins prin poziţiile sale favorabile lui Vladimir Putin şi colaborării cu China. Deşi în Cehia preşedintele are un rol mai degrabă ceremonial, fără impact asupra guvernării efective, el desemnează primul ministru, este şeful forţelor armate şi are în atribuţii numiri în funcţii importante precum guvernatorul Băncii Centrale şi judecătorii Curţii Constituţionale.

La sfârşitul primului tur s-a consemnat practic un scor egal între Petr Pavel (35,4%), un general în retragere care a ocupat o poziţie de vârf şi în NATO, şi fostul premier Andrej Babis (35%). Ultimul, fost prim ministru în perioada 2017-2021, unul dintre cei mai bogaţi oameni din ţară, a fost acuzat de corupţie fiscală în gestiunea unor fonduri europene, proces în care a fost însă între timp achitat. Sondajele de opinie prevăd o victorie a lui Pavel în turul doi, dar totuşi nimic nu este sigur, pot apărea oricând surprize.

Andrej Babis, bun prieten cu Viktor Orban, este văzut la Bruxelles şi în capitatele din Europa de Vest drept un populist cu vederi eurosceptice. În aceste condiţii a părut surprinzător faptul că Emmanuel Macron a ţinut să-i ofere un sprijin indirect invitându-l la o întâlnire la Paris. Doar la prima vedere pentru că Macron şi Babis sunt pe aceeaşi lungime de undă în privinţa manierei în care privesc războiul din Ucraina, chestiune care s-a aflat în centrul discuţiilor dintre cei doi. Spre deosebite de generalul Pavel care se pronunţă, pe linia americană, pentru continuarea sprijinului ferm pentru Ucraina şi împotriva unor presiuni care să determine Kievul să accepte condiţii de pace defavorabile, Babis se descrie drept un „promotor al păcii” şi alături de Macron şi Orban se pronunţă pentru cât mai grabnice convorbiri de pace pe care s-a şi oferit să le găzduiască la Praga dacă va deveni preşedinte. De aceea, analişti de la Praga văd întâlnirea lui Babis cu Macron prin prisma dorinţei Parisului de a demantela colaborarea strânsă dintre Polonia şi Cehia.

Ideea că Vestul este unit în poziţia faţă sa de războiul din Ucraina şi tipul de soluţionare pe care îl doreşte este naivă. Pentru Franţa şi Germania continuarea războiului este o piedică în calea demersului de decuplare de Statele Unite, e vorba de proiectul „Europei Suverane” (pentru care s-a pronunţat, din nou, Olaf Scholz într-un articol pentru Foreign Affairs). Or, acest proiect este condiţionat de „normalizarea relaţiilor cu Rusia”, ca un prim pas pe calea unei noi arhitecturi de securitate pe continent, agreată între UE, sub baghetă franco-germană, şi Moscova. Pentru a o obţine, ar fi posibil ca Parisul şi Berlinul să ia în calcul la un moment dat acceptarea pretenţiilor Kremlinului de a i se recunoaşte o sferă de influenţă măcar într-o parte a fostului spaţiu comunist pe care îl controla în perioada Uniunii Sovietice? Adică exact ceea ce a cerut Kremlinul în decembrie 2021 în documentele trimise americanilor când solicita o retragere a NATO în limita aliniamentelor din 1997, când a început integrarea în organizaţie a fostelor ţări comuniste. Suntem, evident, pe teritoriul speculaţiilor, dar nici nu e o ipoteză de exclus complet. Iar din această perspectivă, mai ales România şi Bulgaria, care prin obstinaţia cu care în mod programatic sunt ţinute în afara spaţiului Schengen, pentru a le menţine regimul de ţări periferice, sunt cele mai vulnerabile.

În afară de asta, Parisul şi Berlinul sunt extrem de deranjate de varianta coagulării unei axe polono-ucrainene la care ar putea adera şi alte ţări din Europa de Est plus Suedia şi Finlanda, care se aşteaptă să adere la NATO, ceea ce ar eroda masiv capacitatea nucleului franco-german de a decide, de o manieră cvasi-imperială, principalele direcţii strategice în interiorul UE şi în poziţionările acesteia pe plan extern, de pildă în ceea ce priveşte competiţia dintre America şi China. Iată de ce, în ciuda retoricii de suprafaţă faţă de Viktor Orban, el continuă să se bucure de influenţă în principalele capitale vest-europene şi de ce Macron îl sprijină explicit pe oligarhul ceh Babis, ambii avocaţi ai „păcii cât mai grabnice în Ucraina”. Retorica de la Bruxelles anti-Orban şi cea din trecut anti-Babis par să devină un detaliu marginal. (Va urma)