Cum să transformi o instituţie esenţială pentru piaţa asigurărilor într-o vacă bună de muls?

Retragerea autorizaţiei firmei de asigurări City Insurance, retragere care echivalează cu intrarea societăţii în faliment, a provocat un cutremur printre posesorii de poliţe de asigurare RCA şi mai ales printre şoferii implicaţi în accidente în care vinovatul deţine o astfel de asigurare. Cum s-a ajuns aici? Simplu! Firma a vândut poliţe la preţuri modice, a atras o clientelă mult prea numeroasă în comparaţie cu riscurile acoperite, accidentele au curs pe bandă rulantă, iar compania s-a văzut în imposibilitatea de a onora despăgubirile. În primă fază le-a amânat, iar ulterior a găsit tot felul de tertipuri de a nu le plăti. Semnalele din piaţă nu sunt de ieri, de azi. Asociaţiile transportatorilor au atras atenţia asupra problemei de acum doi ani. Personal, în 2019, am fost implicat într-un eveniment rutier, iar şoferul vinovat avea o asigurare City. Desigur, firma care a reparat maşina a refuzat din start să lucreze în baza acelei asigurări, motiv pentru care am fost nevoit să apelez la asigurarea CASCO. Cum spune românul, noroc că aveam! Ideea este că anul următor, firma de asigurări mi-a mărit tariful cu vreo 20-25% pe motiv că nu a reuşit să recupereze paguba de la City cu toate că iniţiaseră procedura de regres. Cu cine să te baţi? Să-i dai în judecată? Timp pierd! După cum bine se poate vedea am fost singurul care a rămas în pagubă.

Ce este totuşi anormal în această situaţie? Piaţa de asigurări este supravegheată de către Autoritatea de Supraveghe Financiară (ASF). Instituţia creată cu ajutorul statului român şi finanţată de taxele plătite de fiecare asigurat prin intermediul poliţelor are teoretic rolul să ne păzească de astfel de probleme. După cum se vede rolul este doar teoretic, decorativ, nu impresionează pe nimeni din piaţă. În practică, în ciuda semnalelor din urmă cu doi ani, nu s-a făcut aproape nimic decât în momentul în care firma a ajuns marginea prăpastiei. ASF a întins doar o mână şi a împins City în hău. Dacă îşi respecta menirea, instituţia trebuia să impună măsuri dure încă de la primele semne şi să facă în aşa fel încât pagubele să fie cât mai mici sau inexistente. Acum este târziu şi daunele vor fi mari. Practic, poliţele vor fi acoperite de către Fondul de Garantare a Asiguraţilor. Acesta nu este alimentat cu bani de la Sfântu’ Duh. Banii pe care-i administrează provin tot din poliţele pe care le achită asiguraţii, iar o parte din sumă merge la FGA. La prima vedere, pare o situaţie ideală. Nu este tocmai aşa. Pe viitor este de aşteptat ca preţul asigurărilor RCA să crească şi nu puţin. Asta din cauză că procentul plătit la FGA va urca odată cu prăbuşirea City, iar firmele care operau relativ curat vor fi tentate să mărească preţurile din prudenţă şi din dorinţa de a face profituri mai mari.

Acum că ştim cum s-a ajuns în această situaţie ingrată şi generatoare de costuri suplimentare pentru toată lumea să vedem ce este cu ASF. În primul rând, numirile la vârful instituţiei sunt făcute pe criterii mai ales politice. Oamenii puşi acolo sunt numiţi de Parlament, deci de politicieni, oameni cu interese proprii şi care nu urmăresc în special să se asigure că piaţa funcţionează normal. Aceşti oameni vor răspunde mai devreme sau mai târziu la comenzi politice. Cazul de faţă este cât se poate de relevant. City Insurance era controlată de Dan Odobescu, nimeni altul decât cumnatul condamnatului penal Adrian Năstase. Presa centrală a relatat cum Odobescu făcea deseori presiuni asupra şefilor ASF ca să-i treacă cu vederea matrapazlâcurile de la firma de asigurări. Cu siguranţă insistenţele sale au avut efect dacă ne gândim că abia la doi ani de la sesizările transportatorilor s-au luat măsuri, când categoric era mult prea târziu. În al doilea rând, şefii instituţiei au salarii colosale chiar şi după standardele din Europa de Vest. De exemplu: Doina Dascălu, prim-vicepreşedinte (venită la ASF pe filiera Dan Voiculescu) are un salariu anual de 709.934 lei, iar salariul lunar este de 12.248 euro; Gabriel Grădinescu, vicepreşedinte, sectorul Instrumentelor şi investiţiilor financiare – salariu anual de 662.654 lei, salariu lunar de 11.434 euro. Salariul mediu net la nivel de ţară este de doar 700 de euro/lună, deci de circa 17 ori mai mic faţă şefii de la ASF. Lefurile mari sunt motivate de faptul că ei sunt puşi să gestioneze o piaţa dificilă, plină de provocări. Întrebarea este totuşi ce gestionează de fapt? Întreprind ceva concret sau lefurile lor sunt doar simple sinecuri? Greu de dat un răspuns. Cert este că piaţa nu este supravegheată în nici un fel, iar salariile lor sunt plătite din poliţele noastre, ale tuturor.

City Insurance nu este primul faliment de răsunet din România. În trecut au mai fost şi: Carpatica Asig sau Astra. Concluzia tristă este că politicienii români au reuşit să transforme o instituţie esenţială pentru funcţionarea unei pieţe, cum este cea financiară, într-o vacă de muls pentru propria clientelă (depinde cine se află la putere) pe spinarea consumatorilor, iar când oalele se sparg sunt plătite tot de clienţi, de noi toţi până la urmă.

Publicitate și alte recomandări video