Dacă nu-i închideţi pe infractori şi nu le luaţi banii, lăsaţi-ne măcar să râdem de ei

Valoarea cumulată a prejudiciilor în dosarele instrumentate de DNA şi DIICOT anihilate prin decizia Curţii Constituţionale privind prescripţia depăşeşte 2,3 miliarde de euro. Este evaluarea celor două instituţii, fără o estimare suplimentară de la parchetele „generale”, care se ocupă de furtişaguri. Cu alte cuvinte, marii corupţi şi crima organizată ar beneficia dintr-un foc de un credit de „refinanţare” a activităţilor ilicite echivalent cu o tranşă din PNRR sau cu întregul deficit al balanţei comerciale a României în ianuarie 2023. Cel puţin aşa au lăsat de înţeles procurorii în comunicările publice care au urmat infamei decizii a CCR. În fapt, în toate cauzele lovite de prescripţie se înlătură exclusiv răspunderea penală a inculpaţilor, nicidecum cea civilă. Judecătorii pot constata şi imputa existenţa unui prejudiciu, iar în caz că nu o fac, statul poate muta acţiunea împotriva „prescrisului” în civil. Să ne amintim că doar săptămâna trecută, în dosarul Hexi Pharma, magistraţii au decis că inculpaţii sunt în continuare buni de plată, sau că Darius Vâlcov, scăpat de şase ani şi jumătate de închisoare, rămâne cu 4,2 milioane de lei confiscate de stat.

Decizia CCR privind prescripţia rămâne odioasă pentru că lasă mii de infractori să se bucure de libertate. Dar, cinstit vorbind, marii corupţi se bucurau oricum de libertate prin ţările calde, cu sau fără prescriţie – vezi celebrele cazuri Ghiţă, Oprescu, Iorgulescu, Bica sau Arsene. Mai odioasă pare impotenţa statului de a recupera prejudiciile cauzate prin infracţiuni şi confiscarea extinsă a averilor. Potrivit ultimului raport al Agenţiei Naţionale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate (ANABI), bunurile recuperate în 2021 de instituţie în baza deciziilor instanţelor penale (măsuri asiguratorii, confiscare) se apropia de 17 milioane de lei. În acelaşi an, ANABI a centralizat 7.804 de hotărâri judecătoreşti prin care s-au dispus măsuri privind confiscarea sau repararea prejudiciilor în valoare totală de peste 293 de milioane de lei. Raportul este infiorător de mic, în contextul în care sumele recuperate vizează şi dosare penale finalizate în anii anteriori. E drept că suma nu ia în calcul activitatea ANAF în domeniu, dar şi aici gradul de valorificare este scăzut – doar 31,5 milioane lei din confiscarea dispusă în materie penală, în 2022.

În materie de recuperare a prejudiciilor, rapoartele instituţiilor profil sunt greu de descifrat şi, uneori, contradictorii. Guvernul l-a scos la înaintare pe robotul „Ion” să laude un amplu proces de digitalizare, dar nu-i permite unui contribuabil onest să afle printr-un simplu click cât (n)-au plătit infractorii din prejudiciile stabilite definitiv de instanţă. Aşa cum ANAF face publice listele marilor datornici persoane juridice, statul ar trebui să pună la dispoziţia cetăţenilor o listă, ideal sub forma unei aplicaţii, în care să existe un update la zi cu situaţia datornicilor infractori. Fireşte, nu înşiraţi acolo toţi găinarii, ci doar persoanele publice condamnate definitiv, respectiv cazurile penale cu prejudicii mari, să zicem de peste 50.000 de euro. Sunt informaţii de interes public, teoretic nu există vreun motiv să cadă sub incidenţa GDPR. Cât a furat, cât a plătit şi cât mai are de plătit Relu Fenechiu din prejudiciul constatat în dosarul X? Dar Dan Voiculescu în dosarul Y? Deschizi aplicaţia şi în câteva secunde afli răspunsul. Dacă statul nu este în stare să bage după gratii marii corupţi, nici să le confişte averile, măcar să-i arate cu degetul şi să-i facă de râs.