Dar dacă nu e Rusia? Dacă e China?

Şi asta pentru că, la prima vedere, România părea apărată de asemenea derive. Cele două ţări care o apucaseră deja pe drumul anti-liberalismului, Ungaria şi Polonia, aveau caracteristici care lipseau României. Polonia era – şi este – mai bogată decât România, deci are o marjă de manevră care nouă ne lipseşte -, iar Ungaria a fost deja cumpărată de Rusia, un lucru imposibil în România datorită rusofobiei majoritare şi filo-americanismului.

Totul părea aşadar în regulă. Şi cu toate astea, din 2017 încoace discursul şi măsurile anti-liberale promovate de PSD se intensifică într-un ritm alarmant.

Explicaţia curentă e că PSD a fost practic confiscat de Dragnea, care caută să îşi scape pielea luptând cu disperarea şi violenţa celui care nu (mai) are nimic de pierdut.

Totuşi, la o privire mai atentă, explicaţia asta nu explică nimic. Dacă dependenţa de UE a României ar fi fost cea care speram să fie, PSD s-ar fi debarasat demult de Dragnea fără nicio emoţie, la fel cum s-a mai debarasat în timp şi de alţi lideri. Din moment ce nu face asta, înseamnă că PSD nu se simte în niciun fel ameninţat de UE.

Iar dacă nu se simte ameninţat de UE, înseamnă că are spatele asigurat într-o eventuală confruntare cu Uniunea – exact ca Ungaria, Polonia şi Cehia.

Dar, spre deosebire de Polonia şi de Cehia, România nu se poate baza pe propria bogăţie – şi, spre deosebire de Ungaria, nu-şi poate permite să fie cumpărată de Rusia. Şi atunci?

Şi atunci, cea mai simplă explicaţie rămâne China – la care nu se prea uită nimeni de pe la noi.

China, spre deosebire de Rusia, e mult mai bogată şi mult mai inteligentă. Şi vine cu o ofertă greu de refuzat de către clasa politică românească: finanţarea dezvoltării fără presiunile pe anticorupţie, bună guvernare, stat de drept şi drepturile omului pe care le impune UE.

China se adresează explicit şi în mod oficial acelor ţări care vor să se dezvolte, dar nu vor să se democratizeze, şi e dispusă să le finanţeze masiv. E politica oficială a lui Xi Jinping, concretizată inclusiv în Belt & Road Initiative. Iar oferta asta se potriveşte mănuşă acelor ţări care vor să iasă de sub influenţa Uniunii Europene astfel încât elitele lor cleptocrate să-şi poată păstra privilegiile.

Din mai 2017, România a aderat la Banca Asiatică de Investiţii în Infrastructură – un fel de BERD chinezesc prin care China finanţează modelul anti-liberal de dezvoltare.

În plus, China a dedicat României 11 miliarde de dolari în următorii 5 ani pentru investiţii în domeniul energetic (petrol).

Dacă am dreptate şi PSD se bazează pe China pentru a intra în zona statelor anti-liberale, suntem pierduţi. Fiindcă oferta chineză e atractivă nu doar pentru PSD, ci şi pentru PNL, ALDE, UDMR şi PMP – iar USR nu contează.

Dacă, aşadar, am dreptate, România a ieşit din sfera de influenţă a UE şi drumul ei către democraţia anti-liberală nu mai poate fi oprit.

Lucrurile sunt şi mai grave dacă ţinem cont de geopolitică. Dacă China reuşeşte cu Belt & Road Initiative şi ajunge să controleze Asia centrală şi de sud-vest, Europa de est şi părţi din Africa de nord şi din Orientul mijlociu, heartland theory ne spune că China va deveni super-puterea globală a secolului al XXI-lea. Adică secolul al XXI-lea va aparţine Chinei, la fel cum secolul al XX-lea a aparţinut Americii şi Rusiei.

Caz în care UE însăşi e pusă în faţa unei ameninţări existenţiale. Singura şansă pe care o mai avem e ca UE să se transforme rapid în SUE şi euro să funcţioneze exact ca dolarul (cu Banca Centrală efectuând anual clearinguri între statele membre, ca să nu se mai poată ajunge la situaţia oribilă în care Grecia a fost îngenuncheată) – plus extindere spre est.

Dar cum scenariul ăsta – singurul salvator – e foarte improbabil, cel mai probabil e că China va domina lumea şi că România e pierdută pentru Occident. Ne aşteaptă destinul Kazahstanului – sau, în cazul cel mai bun, al Turciei. În ambele situaţii însă, PSD şi modelul cleptocrat de dezvoltare vor domina România cel puţin încă 20-30 de ani de acum încolo.

Cu sau fără Dragnea, PSD, PNL, PMP, ALDE şi UDMR au înţeles deja că au o sursă (mare) de bani cu care să-şi ţină clienţii economici mulţumiţi, fără să mai aibă pe cap presiunile puse de UE (şi de SUA) cu anti-corupţia, cu transparenţa, cu independenţa justiţiei sau cu drepturile omului.

Toţi cei care vor fie corupţie şi trafic de influenţă, fie rasism şi conservatorism social vor fi fericiţi. China îi acceptă aşa cum sunt – ba chiar se bazează pe ei să rămână aşa cum sunt – iar UE (acest monstru sexomarxist inventat de birocraţi bolşevici) nu le va mai putea ameninţa în niciun fel supremaţia.

Dacă am dreptate, aşadar, aventura democratică a României se opreşte aici.

Sorin Cucerai este traducător şi publicist