De ochii lumii

Pe vremuri, fiecare bărbat care termina armata şi avea o bucată de pământ trebuia să se însoare repejor, chiar dacă nu avea mare tragere de inimă. Pe lângă faptul că ar fi fost greu de ţinut o gospodărie de unul singur, gura lumii nu ar fi fost în veci mulţumită ştiindu-l pe împricinat fără să fi jucat şi o nuntă "ca oamenii serioşi".

Desigur, în timp tradiţiile se mai estompează, dar principiile lor rămân păstrate în bagajul cultural al unei societăţi. Iar dacă vorbim despre societatea de astăzi din Republica Moldova, putem zice că asistăm în această perioadă la o mică dramă premaritală: flăcăii "democraţi" şi socialişti care au guvernat până acum ţara au terminat-o cu alegerile parlamentare şi de acum, ca să se aşeze la gospodăria lor, au nevoie (de ochii lumii) şi de o mireasă. Aleasa, aşa cum a identificat-o ziaristul Vitalie Călugăreanu de la Chişinău, este opoziţia pro-europeană din blocul electoral ACUM, opoziţie care a încasat până acum numai şuturi şi pumni de la actualii pretendenţi. Dar ce ne facem dacă aleasa, contrar tradiţiilor, nu vrea să meargă mai departe cu niciunul dintre cei doi pretendenţi violenţi şi fără caracter?

Aşadar, la o lună şi jumătate de la alegerile parlamentare de peste Prut, încă există, în faţa lumii, un impas formal referitor la crearea unei majorităţi care să guverneze ce a mai rămas din Republica Moldova. Însă, la fel cum orice lucru care pare simplu devine complicat, peste Prut şi orice lucru care pare complicat poate deveni foarte simplu. Drept pentru care zilele trecute preşedintele Dodon şi-a asumat rolul de peţitor, punându-i faţă în faţă pentru discuţii despre viitorul comun pe cei doi flăcăi, "democraţii" oligarhului Plahotniuc şi socialiştii moldoveni cu foaia de parcurs trimisă de la Kremlin. Cum s-ar zice, Dodon, apărătorul şi promotorul "familiei tradiţionale", a declanşat deja pregătirea terenului pentru un viitor parteneriat civil între cei doi pretendenţi rămaşi fără mireasă.

"Dezbaterea" dintre cele două partide, organizată de ochii lumii sub auspiciile Preşedinţiei de la Chişinău, a fost una – firesc – fără o finalitate imediată. Cine s-ar mai uita până la sfârşitul filmului dacă nu ar fi nicio clipă de suspans? La aceeaşi masă cu Dodon au stat Zinaida Greceanîi (fosta şefă de Guvern a lui Dodon în anii lui Voronin, actuala şefă a fostului său partid, al Socialiştilor) şi oligarhul Plahotniuc (cel care l-a "inventat" pe Dodon ca lider socialist, făcându-l plecat din PCRM-ul lui Voronin, şi cel care i-a netezit drumul spre fotoliul de preşedinte de ţară în detrimentul reprezentantului opoziţiei pro-europene). Nu se ştie exact ce s-a discutat în spatele uşilor închise, însă cel mai probabil s-au depănat multe amintiri din perioada în care actualii "democraţi" şi socialişti erau doar nişte ţăşti-bâşti din eşaloanele II, III şi IV ale Partidului Comuniştilor condus de Vladimir Voronin. La sfârşitul aprigelor "negocieri" s-au făcut şi nişte declaraţii de presă din care am aflat că – surpriză! – "au fost multe puncte de vedere comune în ceea ce priveşte politicile sociale", dar că – şi iar ar trebui să ne prefacem surprinşi – "există încă multe divergenţe privind aspectul politic". Cu alte cuvinte, dacă ar fi să încercăm o traducere a mesajelor transmise gurii lumii, din punct de vedere social ambele partide se cam scarpină în cap de unde să mai facă rost de bani pentru a plăti curentul cu care încă mai funcţionează aparatele care abia mai ţin în viaţă Republica Moldova, iar din punct de vedere politic nu s-a ajuns încă la un consens pentru strategia pe care să o implementeze mai departe pentru a simula o apropiere de Uniunea Europeană (singurii care ar putea, real, să mai finanţeze falimentul de peste Prut). Asta fără ca actualii conducători să se trezească, Doamne fereşte!, cu OLAF-ul sau Interpolul circulând liber şi cu puteri depline de a investiga ce se întâmplă cu adevărat într-o Moldovă aşa-zis "pro-europeană". Sau, mă rog, cam pro-europeană, ca să nu se supere nici Dodon.

Concret, sunt două variante care se profilează în acest moment pentru Chişinău: fie un guvern "tehnocrat", sprijinit de către "democraţii" şi socialiştii care vor "binele" Moldovei, fie, şi asta ar fi culmea ironiei, blestemul "capitalismului de cumetrie" să îi lovească pe suficient de mulţi deputaţi socialişti care să decidă brusc că vor să îmbrăţişeze valorile "pro-europene" ale "democraţilor" oligarhului Plahotniuc pentru a crea o majoritate parlamentară fără multe alte bătăi de cap. Oricum ar fi, pregătiţi-vă să vedeţi rânduri din ce în ce mai mari cu moldoveni solicitând eliberarea cărţilor de identitate în Iaşi.

Acum 10 ani, pe 7 aprilie 2009, Republica Moldova dădea semne că renaşte, iar lumea credea că răul absolut – întruchipat de Partidul Comuniştilor – a dispărut odată pentru totdeauna. Iată însă că cei crescuţi şi şcoliţi în fostul sistem al miliţianului Voronin, purtând acum măştile "democrate" şi "socialiste", sunt cel puţin la fel de nocivi pentru speranţele celor care (încă) nu au părăsit Republica Moldova.

Radu Popescu a fost consultant politic în Republica Moldova