AVOCATUL POPORULUI

Dreptul de a solicita rezoluțiunea sau rezilierea unilaterală a unui contract

marți, 23 iulie 2019, 13:20
3 MIN
 Dreptul de a solicita rezoluțiunea sau rezilierea unilaterală a unui contract

“În baza dreptului constituțional la informație, vă rog să-mi precizați și explicați care este termenul legal în care poate fi solicitată rezoluțiunea unilaterală a unui contract”. – T.B. Iași, jud. Iași

Rezoluțiunea unilaterală este acea rezoluțiune care se poate face la cererea părții îndreptățite, adică a părții care și-a executat obligația sau se declară pregătită să o execute, printr-o notificare adresată debitorului care, prin ipoteză, nu și-a executat obligația. Această notificare este irevocabilă de la data comunicării ei către debitor, prin urmare, creditorul nu mai poate reveni asupra sa.

Fiind considerată o excepție de la regula rezoluțiunii pe cale judiciară a contractului, rezoluțiunea unilaterală poate opera doar în condițiile strict și limitativ prevăzute de lege, respectiv numai în cazul în care părțile au convenit astfel și numai când debitorul se află de drept în întârziere ori când acesta nu a executat obligația în termenul fixat prin punerea în întârziere.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 1552 alin. 2 Cod Civil, declarația de rezoluțiune sau de reziliere trebuie făcută în termenul de prescripție prevăzut de lege pentru acțiunea corespunzătoare, respectiv pentru acțiunea în rezoluțiunea sau, după caz, rezilierea contractului.

În acest caz termenul de prescripție la care textul legal face referire este menționat numai ca element în raport de care să se stabilească durata și momentul de început al termenului de decădere din dreptul de a rezoluționa sau rezilia unilateral contractul.

Așadar, în această situație nu ne aflăm în prezența unui termen de prescripție extinctivă, ci de decădere de drept material, din moment ce acest termen este fixat pentru exercitarea unui drept ce nu presupune, pentru valorificarea sa, o acțiune în justiție. În acest context subliem,  faptul că termenul de prescripție extinctivă este întotdeauna legat de dreptul material la o acțiune în justiție.

Acest termen de decădere este de 3 ani, dată fiind raportarea legală la termenul de prescripție a acțiunii în rezoluțiune sau, după caz, în reziliere, în concret, la termenul general instituit de art. 2517 C.Civil, cu exepția cazurilor în care legea ar institui termene speciale de prescripție pentru introducerea acestor acțiuni.

Totodată, se impune a se preciza, că prin neexercitarea dreptului potestativ în termenul de decădere prevăzut de lege se stinge numai dreptul la rezoluțiune sau reziliere unilaterală, iar nu și dreptul la rezoluțiunea sau rezilierea judiciară.

Declarația de rezoluțiune sau de reziliere, în toate cazurile, se înscrie în Cartea funciară ori, după caz, în alte registre publice, pentru a fi opozabilă terților.

În situația în care creditorul nu și-a exercitat dreptul potestativ specificat cu respectarea termenului de decădere instituit de legiuitor și totuși formulează și comunică debitorului declarația de rezoluțiune unilaterală, acesta din urmă este în drept să solicite pe cale de acțiune sau, după caz, să opună pe cale de apărare de fond nulitatea declarației de rezoluțiune, ca act juridic unilateral efectuat după împlinirea termenului de decădere stabilit pentru exercitarea dreptului potestativ privitor la rezoluțiunea sau rezilierea unilaterală.

Astfel, debitorul va putea opune nulitatea declarației de rezoluțiune, pe calea apărării de fond, în ipoteza în care a fost acționat în justiție de către creditor în vederea restituirii prestației executate de acesta, cu motivarea că a rezoluționat unilateral contractul. Dacă această apărare de fond este fondată, instanța va respinge acțiunea creditorului ca neîntemeiată, motivând în considerentele hotărârii judecătorești faptul că nu există temei pentru restituirea prestației, din moment ce contractul își produce în continuare efectele sale juridice, neintervenind desființarea acestuia, dată fiind nulitatea declarației unilaterale de rezoluțiune, formulată și comunicată după stingerea, prin decădere, a dreptului potestativ al creditorului de a rezoluționa unilateral contractul.

Instanța nu poate învoca din oficiu decăderea creditorului din dreptul de a rezoluționa unilateral contractul, întrucât acesta este de ordine privată ( art. 2512 alin. 2 Cod Civil).

Biroul teritorial Iaşi

Instituţia Avocatul Poporului

Consilier Paula Iekel

Comentarii