E Black Friday, acum e momentul

*

Din păcate sau mai degrabă din fericire, ateismul nu poate rezolva problemele fiinţei. Devenind ateu sau chiar născându-te ateu (în paranteză fie spus, nimeni nu ştie dacă ne naştem cu credinţă înrădăcinată în suflet sau o dobândim pe parcurs, nici dacă ne naştem atei sau nu), neprimind nici o educaţie de esenţă materialistă sau materialist-ştiinţifică, sau, mai nou, materialist consumeristă sau materialist corporatistă, sau, şi mai nou, materialist big datistă, nu scapi de nici una dintre marile întrebări care frământă mintea omenească de la începuturile ei pierdute în negura timpului şi până-n zilele noastre: de unde venim, cine suntem, încotro ne ducem şi care este rostul nostru în lume, alături de altele cum sunt: ce este materia, ce este spiritul, ce este timpul, ce este spaţiul etc., etc….

Ateismul răscoleşte agitând în gol ideile legate de relaţia omului cu divinitatea, cu misterul. Respingând prezenţa creatorului în lume, ateismul respinge şi misterul, revelaţia, reducând psihicul uman la un simplu mecanism raţional. Pentru un ateu nu există nici o taină legată de creaţie şi nici de fiinţare.

Ateul ar tinde să privească sufletul uman ca pe un obiect, ca pe un scaun, ca pe un dulap sau ca pe o unghieră, care dacă s-a rupt o arunci la coşul de gunoi. El e convins că nu există nici divinitate, nici eternitate. Neputându-se raporta la Dumnezeu sau la tot ce este etern, ateul se raportează doar la sine însuşi şi la raţiunea sa. Neavând un alt reper nici înlăuntru, nici în afara sa decât propria sa raţiune, el se va agăţa de legea morală şi de cerul înstelat despre care vorbea iluministul Kant, dar va respinge transcendenţa. Din când în când însă sufletul său va fi cuprins de îndoială şi de mustrări de cuget. Căci, ateistul, indiferent de puterea crezului şi a raţiunii sale, nu va scăpa de întrebarea dacă există sau nu există Dumnezeu. Undeva în forul său interior, el va murmura din când în când, înfiorându-se: şi totuşi dacă există? Pentru a ieşi din dilemă, el va apela la pariul lui Pascal, întorcându-i însă cuvintele pe dos. În final, îi va da dreptate filozofului atunci când va citi o altă aserţiune emisă de Pascal care spune că Dumnezeu e un punct ce se mişcă cu o viteză infinită. Mişcându-se cu o viteză infinită, Dumnezeu e prezent oricând în orice loc şi în orice particulă din univers. El va accepta ideea, dar va respinge cu vehemenţă prezenţa divinităţii în lume, marşând pe raţional.

„Un ateu – spune Stanislav Grof, părintele psihologiei transpersonale – reprezintă expresia finală a umorului cosmic. El nu este altceva decât o unitate desprinsă din conştiinţa divină care şi-a dedicat existenţa temporară unei bătălii tragi-comice pentru o sarcină vizibil imposibilă. El insistă şi e hotărât să dovedească faptul că universul şi el însuşi reprezintă doar ansambluri accidentale de materie şi că nu există nici un creator. Un ateu a uitat complet că e de origine divină, nu crede în existenţa lui Dumnezeu şi poate chiar să-i atace cu pasiune şi violenţă pe toţi credincioşii.”

Şi Grof conchide apelând la cuvintele poetului şi filozofului indian Aurobindo Ghose, care afirmă că un ateu nu-i altceva decât un mic Dumnezeu care se joacă de-a v-aţi ascunselea cu el însuşi.

*

„Acum e momentul! Comandă tot ce îţi doreşti de Black Friday. Doar azi ai reduceri galactice. Prinde ofertele Black Friday!”; „Black Friday este aici. Reduceri mari, promoţii neaşteptate, preturi mici – totul pentru tine”; „Tablete; Wearables; externi; Smart Home şi Gadgeturi; Încărcătoare şi Căşti; Huse, Folii, Suporţi auto şi Carduri memorie. Black Friday – 2020”; „Black Friday Romania 2020. Vezi Aici Lista Magazinelor Participante. Cel mai actualizat si complet site de Black Friday” – am reprodus doar câteva din sutele sau miile de link-uri şi reclame care se fac pentru cumpărăturile de la Black Friday, atât accesând reţeaua on line, cât şi direct, din marile magazine.

Făcând o scurtă trecere în revistă a reducerilor anunţate de magazine şi raportându-ne la vechile preţuri, constatăm că ele nu au suferit o scădere nici „galactică” şi nici „supergalactică”. De fapt, la marea majoritate a produselor preţurile sunt apropiate de cele dinainte de Black Friday. Ce-i drept, preţurile au fost schimbate, dar schimbările s-au făcut raportându-se la nişte cifre ajustate. Astfel că dacă te uiţi mai bine, constaţi că un produs, mai ales unul de lux, deşi s-a ieftinit cu 70%, preţul a rămas tot la nivelul celui de dinainte de Black, şi asta deoarece înainte de reducere, comercianţii au umflat preţul tot cu 70%. Astfel că atunci când au făcut reducerea preţul a rămas acelaşi. Escrocheria e bătătoare la ochi, dar lumea o acceptă de dragul cumpărăturilor.

Mulţi simt nevoia să iasă în această zi din casă şi să colinde prin magazine. Şi asta fac de câteva zile.

La anumite ore, înghesuiala e atât de mare, încât, atunci când ieşi din magazine, vezi negru în faţa ochilor. E mai ceva decât la sărbătoarea Sfintei Parascheva, ocrotitoarea Iaşilor, sau la sărbătoare moaştelor Sfântului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştilor.

Deşi pericolul de infestare la Black Friday e la fel de mare ca şi cel de la procesiunile religioase organizate de biserică, unde vin, de obicei, zeci de mii de pelerini, nimeni nu interzice şi nici nu pune restricţii pentru Black.

Ne-a fost interzis să mergem la Înviere la biserică, ne-a fost interzis să mergem la cimitir de Paşti ca să-i aprindem o lumânare şi să-i cinstim, conform tradiţiei, pe morţii noştri. Nu vom putea sărbători nici Crăciunul, dar Black Friday, da. De ce? Din simplul motiv că aşa a hotărât Comitetul Naţional de Situaţii de Urgenţă şi dl. Arafat.

*

Fără un lider autentic forţa unei mulţimi tinde către cifra zero.

E aproape ca la numere. Poţi să ai un şir infinit de zerouri, dacă nu ai în faţă unu, rezultatul este zero.

Aşa se întâmplă azi şi cu PSD-ul. Fără lider, PSD-ul e o masă amorfă. Căci ceea ce vedem în fruntea acestui partid nu e lider, ci un surogat. Şi poate nici atâta.

Mulţi afirmă că Marcel Ciolacu are grade şi că e dirijat. Dirijat chiar de forţele ce controlează toată viaţa politică din România. El a fost ales tocmai ca să decredibilizeze PSD-ul în ochii propriului electorat… Şi a reuşit să-şi îndeplinească cu brio misiunea.

Dar poate că PSD-ul şi-a trăit traiul, şi şi-a mâncat mălaiul, şi trebuie să părăsească scena noastră politică, lăsând loc unei alte forţe să se manifeste pe partea de centru stânga a spectrului electoral. E nevoie, într-adevăr, de un partid de centru stânga. De o nouă forţă, care să polarizeze atât intelectualii, cum se întâmplă în majoritatea ţărilor occidentale, cât şi celelalte pături sociale.

Polarizarea în jurul puterii doar a partidelor de dreapta va produce dezechilibre mari în societatea românească.

Fără un balans real între stânga şi dreapta vom rămâne prizonierii unor utopii.

*

Nici Vladimir Ilici Lenin, în timpul Marii Revoluţii din Octombrie şi imediat după ce a bolşevicii au preluat în Rusia puterea, n-a adresat cuvinte mai jignitoarea la adresa bisericii ortodoxe, dar şi a credincioşilor, cum a făcut-o de Zilele Sfintei Parascheva şi mai ales la pelerinajul credincioşilor la moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou publicistul Cristian Tudor Popescu: „Îşi scot masca, ling plexiglasul…” Cuvinte greu de reprodus.

Când era elev în clasa a cincea, Lenin şi-a rupt crucea de la gât şi a aruncat-o la gunoi, lepădându-se de credinţa ortodoxă, transformându-se pe măsura devenirii sale într-un duşman înverşunat al Ortodoxiei.

„Orice idee religioasa, despre Dumnezeul drag – afirma el atunci când a ajuns la putere -, orice cochetare cu Dumnezeu este de o mizerie inexprimabila… cea mai periculoasa mizerie, boala cea mai grea.”

Şi tot Lenin: „Energia electrică va lua locul lui Dumnezeu, pentru ţăran. Lăsaţi-l pe ţăran să se roage la electricitate; el va simţi astfel mai mult puterea guvernului central – decât pe cea cerească”.

Nu e de mirare deci că în perioada bolşevică biserica a suferit cea mai cruntă prigoană. Lăcaşurile sfinte au fost distruse sau transformate în depozite, abatoare sau grajduri. Clopotniţele dărâmate, crucile arse şi icoanele tăiate cu toporul, iar moaştele sfinţilor au fost despuiate de podoabe, scoase din racle şi expuse în pieţele publice.

S-ar putea să exagerez, dar opiniile încrâncenate ale lui CTP pe teme religioase îmi aduc aminte de ieşirile lui Lenin şi de prigoana bolşevică.

Îl ascult şi mă îngrozesc.

Oare cât venin, câtă suficienţă şi câtă ură pot încăpea în mintea unui personaj care crede cu tărie în raţiunea sa?

Oare ce-l mână pe CTP în luptă?

Ciudată creatură!

Nichita Danilov este scriitor şi publicist