Efectele economice ale populismului

Acest fenomen nu este unul nou, politologul român Ghiţă Ionescu spunea încă din 1969 că „fantoma populismului bântuie vestul”, dar populismul la nivelul guvernelor centrale s-a intensificat semnificativ în ultimele 3 decenii şi a atins un nivel maxim istoric în 2018. Populismul are caracter repetitiv, în ţările care au avut un lider populist în istorie probabilitatea ca un alt populist să vină la putere este semnificativ mai mare, exemplele recente includ Italia şi Mexic. Mulţi populişti obţin puterea după o criză sau o recesiune. După o criză, alegătorii sunt mult mai atraşi de retorica populistă de dreapta care dă cel mai adesea vina pe minorităţi sau străini sau de stânga care atacă instituţiile capitaliste şi pune accentul pe inegalitatea socială. Eticheta de populist este adesea folosită pentru a sublinia că aceşti politicieni folosesc o retorică care antagonizează poporul şi elita (privilegiată şi coruptă) şi care vizează politici care reflectă voinţa şi sunt înţelese de popor. O caracteristică definitorie a populismului este efectul său polarizant asupra electoratului, populismul „prosperă” în contextul conflictului dintre cele două grupuri antagonice: poporul şi elita. Profesorul Jan-Werner Müller consideră următoarele condiţii ca fiind necesare şi suficiente pentru ca un politician să fie considerat populist: condiţia necesară este o platformă electorală anti-elitistă, iar condiţia suficientă este anti-pluralismul¹.

Spre deosebire de politologi, economiştii consideră populismul ca fiind un set mai restrâns de politici adoptate de politicienii aflaţi la putere cu scopul principal de a obţine un câştig politic şi care ignoră riscurile economice asociate acestor politici. Astfel, economiştii definesc populismul din perspectivă macroeconomică ca fiind o „abordare a economiei care pune accentul pe creşterea şi distribuţia veniturilor şi minimizează riscurile asociate inflaţiei şi deficitului bugetar, constrângerile externe şi reacţia agenţilor economici la politicile agresive împotriva pieţelor”². Politicile comerciale protecţioniste, dinamica nesustenabilă a datoriei publice şi erodarea instituţiilor democratice se evidenţiază ca puncte comune ale populiştilor la putere.

Studiile academice realizate evidenţiază faptul că populismul este costisitor din punct de vedere economic, iar liderii populişti sunt „dăunători” economiei şi că se „autodistrug” relativ rapid³. Cercetările privind populismul latino-american în anii 1960 – 1980 au identificat un „ciclu populist”, astfel liderii populişti generează o perioadă de scurtă durată de creştere folosind politica fiscală expansivă, perioadă care se încheie în cele din urmă într-o criză economică şi politică care determină o scădere amplă a veniturilor pe cap de locuitor. Astfel, după perioada iniţială în care „curge doar lapte şi miere”, producţia se prăbuşeşte din cauza politicilor macroeconomice nesustenabile, iar populiştii îşi pierd funcţiile.

Un studiu recent privind efectele populismului asupra economiilor naţionale⁴ utilizând o bază de date pentru perioada 1900-2018 arată faptul că există costuri economice semnificative pe termen mediu şi lung ale populismului, dar că nu sunt evidenţe că populismul ar determina o scădere a inegalităţii veniturilor la nivelul populaţiei. Rezultatele arată că la 15 ani de la începerea unui episod populist, nivelul mediu al Produsului Intern Brut real pe cap de locuitor şi al consumului este cu peste 10% mai mic comparativ cu al ţărilor fără populişti la putere. Deşi toţi populiştii pledează pentru „dreptate socială” pentru cetăţeni şi se împotrivesc elitelor economice şi financiare, rezultatele empirice arată că populiştii de stânga reduc uşor inegalităţile din perspectiva veniturilor (indicele Gini al veniturilor populaţiei se reduce cu 2% în 15 ani), în timp ce populiştii de dreapta nu reduc aceste inegalităţi, ci chiar cresc (indicele Gini al veniturilor populaţiei creşte cu 1% în 15 ani). Astfel, deşi toţi populiştii susţin că vorbesc în numele şi guvernează pentru „popor”, în medie cetăţenii se descurcă mai rău după o guvernare populistă.

¹ Müller, J. (2016). What is populism? University of Pennsylvania Press.

² Dornbusch, R, and S. Edwards (1990). Macroeconomic populism. Journal of Development Economics 32(2): 247–277.

³ Guriev, S, and E. Papaioannou (2020). The Political Economy of Populism, Journal of Economic Literature.

⁴ Funke, M, M Schularick and C Trebesch (2020). Populist Leaders and the Economy, CEPR Discussion Paper No. 15405

Alin Andrieş este profesor universitar doctor la Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi