Fantoma lui Fenechiu

În mai toate dezbaterile despre viitorul Iaşului şi poziţionarea oraşului în structurile de putere de la centru o idee remanentă, izvorâtă dintr-un evident deficit de leadership, provoacă următoarea discuţie. Amintirea forţei politice pe care o degaja Relu Fenechiu şi întrebarea dacă nu cumva avem nevoie şi astăzi de un lider local cu calităţile lui. Nu întru totul după chipu-i şi asemănarea, că nimeni nu simte nevoia unui politician corupt, ci de un om care nativ să stăpânească jocul puterii la nivel înalt. La această întrebare, dacă mai avem nevoie astăzi de un politician pe tiparul lui Fenechiu, se poate răspunde căutând lămuriri la alte (cel puţin) două întrebări. 1. Cu ce ne-am ales de pe urma lui Fenechiu? 2. Chiar are nevoie oraşul Iaşi (nu judeţul) de un pilon adânc în structurile de putere de la Bucureşti?

Prima întrebare pare retorică. Dacă vorbim despre moşternirea lăsată Iaşului de fostul lider PNL debitele depăşesc binişor activele. Putem da exemplul veşnicului rector Tudorel Toader, o pată pe obrazul oraşului, la a cărui “nemurire” a contribuit pe la începuturi şi Fenechiu.  

Mai la zi, putem discuta cazul Narcizei Nedelcu, grăitor pentru amprenta profundă lasată în administraţie de “fostul” din Podu Roş. Condamnată pentru corupţie, Nedelcu a fost repusă în funcţie de PNL şi demisă la cerere după o zi, suficient încât să încaseze 500.000 de lei de la Cadastru. Nedreptatea este, în esenţă, rezultatul acelui tip de compromis politic promovat de Fenechiu şi care anchilozează de atunci neîntrerupt administraţia locală. Sigur, Nedelcu n-a fost numită direct de Fenechiu, dar asta pentru că întâmplător reprezenta alt partid. Azi i-ar fi dat botezul fără remuşcări, mai ales că infractoarea şi-a descoperit, mai nou, vechi simţăminte “liberale”. Ba chiar a somat PNL, în scrisoarea de adio, să numească un politruc tânăr în locul ei. Ca să nu lungim vorba, Fenechiu a deprofesionalizat, a corupt instituţiile publice locale, până la nivel de metastază. Nu doar el, dar parcă el s-a priceput cel mai bine.

Are nevoie Iaşul de politicieni influenţi la Bucureşti, pe modelul Fenechiu, care să bată cu pumnul în masă şi să atragă bani pentru oraş? Ideal, da, obligatoriu, nici vorbă. Să presupunem că după alegeri Iaşul va avea premierul, ministrul Dezvoltării şi ministrul Transporturilor. Înainte de prima şedinţă de Guvern, Fenechiu 1, Fenechiu 2 şi Fenechiu 3 se întâlnesc la un restaurant şi decid ca din prima zi să aloce 50 de milioane de euro pentru pasajul din Podu Roş. Are cineva certitudinea că acel pasaj, licitat, proiectat şi realizat sub managementul Primăriei, va merita investiţia Guvernului? Putem numi vreun proiect conceput de municipalitate cu sume consistente care să arată impecabil, adică european? La o dezbatere organizată săptămâna trecută de USR, întors recent de la Cluj, istoricul Florea Ioncioaia observa atenţia pentru detalii la investiţiile publice realizate în oraşul de pe Someş. Este într-adevăr ceea ce face diferenţa între un oraş cu “ţinută” şi o urbe ratată în provincialism. Or, din acest punct de vedere, ne putem uşor imagina cum va arăta pasajul din Podu Roş, finanţat de cei trei Fenechii cu pumnul greu. O construcţie cu aspect prăfuit, proiectată de o firmă de casă, cu capace de canal “jucăuşe”, cu nelipsitele pavele roşii-cenuşii să-şi rupă fundul bicicliştii în ele, totul acoperit de jurîmprejur cu fâşii tricolore. Va fi gândit să rezolve problema traficului în zonă pentru 30 de ani, dar după 3 ani, ce să vezi, va fi nevoie de altul.

Nu e povestea drobului de sare, sunt exemple suficiente. De la uliţa sătească numită “pietonalul Ştefan cel Mare”, la pasajul Octav Băncilă care a ucis traficul la intrarea în Păcurari. Mai nou, avem cazul stadionului din Moara de Vânt. Primarul are într-o noapte fantezii cu familia regală, a doua zi o firmă de apartament, fără proiecte de anvergură în CV, câştigă licitaţia de proiectare a stadionului şi sălii de sport, a treia zi, minune: stadionul şi sala iau forma coroanei Regelui Ferdinand, respectiv, coroanei Reginei Maria. Cu alte cuvinte, avem nevoie de trei Fenechii în Guvern ca să sponzorizeze şi să perpetueze  prostul gust dovedit de administraţia locală?

Până la urmă, dacă vorbim strict despre nevoile oraşului, chiar avem o problemă de finanţare deficitară de la Guvern sau asistăm la o cheltuire neeficientă, lipsită de viziune, a fondurilor existente? Muzeului Muncipal, o construcţie superbă pe dinafară, dar care a rămas fără vreo funcţiune reală în viaţa culturală a urbei (cu excepţia unui seminar conspiraţionist despre Covid) ilustrează perfect gândirea îngustă a autorităţilor locale. O formă fără fond în care s-au îngropat bani frumoşi dar care nu are niciun Dumnezeu. Or, prostul gust, mimetismul, naţionalismul de paradă, actul administrativ de inspiraţie sovietică, pe alocuri corupt, toate bubele municipalităţii (trecute şi prezente) nu se vor vindeca nici dacă tot Guvernul ar fi format din ieşeni. Din contră, există riscul ca problemele de fond din administraţia ieşeană să fie cosmetizate, ascunse sub preş, din banii tuturor românilor.

Oraşul Iaşi se poate dezvolta prin “el însuşi”. Judeţul Iaşi şi Moldova per ansamblu, au însă nevoie de lideri politici puternici la Bucureşti. Dependenţa proiectelor regionale de banul împărţit discreţionar de la centru e o certitudine. Dar aceşti lideri există sau nu, iar dacă există, sunt sau nu validaţi de electorat. Nici nu trebuie să aibă calităţile native ale lui Fenechiu pentru a accede în cercurile puterii, e suficient să fie mulţi şi să tragă în aceeaşi direct. Să nu le placă compromisul, dar să fie suficient de flexibili să pună interesul local în faţa interesului de partid. Fenechiu şi-a construit artificial puterea, prin “şmen”, aproape mai mereu în paralel cu interesele reale ale comunităţii pe care o reprezenta. Până la urmă, în afara compromisurilor, cu ce ne-am ales după el? Numiţi trei “ctitorii” funcţionale, eficiente şi importante pentru oraş/judeţ rămase de pe urma lui Fenechiu. “Ctitorii”, nu cârpeli de azi pe mâine, vezi cazul şoselei de centură (la acea vreme premier, Tăriceanu şi-a pus mâinile în cap când a văzut cât de minimalist a fost proiectată şoseaua de centură).

P.S. Sigur că Guvernul a prins metroul din oraşul Cluj printre investiţiile strategice finanţabile din bugetul central. Pentru că proiectul anunţat de Boc anul trecut se află deja în faza studiilor de fezabilitate, în curând o să auzim de licitaţia pentru lucrările de execuţie. Credeţi că-l durea mâna pe Orban să adauge şi metroul din oraşul Iaşi printre investiţii, dacă Primăria i-ar fi fluturat prin faţă măcar o scrisoare de intenţie?