Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Iaşi, oraşul teilor

GALERIE
george plesu
  • george plesu
- +

În niciun oraş rolul teilor nu este atât de important ca la Iaşi. Şi nu doar prin legătura cu Teiul lui Eminescu şi importanţa pe care poetul, sub influenţa folclorului german, unde era considerat copacul îndrăgostiţilor, a atribuit-o acestei specii. Ci prin modul în care mirosul teilor devine parte din patrimoniul intangibil al oraşului. Nu există ieşean, născut aici sau venit din alte părţi, ba chiar studenţi sau turişti, care să fi trecut în iunie prin capitala Moldovei şi să nu aibă amintiri unice legate de teii în floare.

Sunt multe oraşe în care vara întâlneşti mirosul teilor. Berlinul are bulevardul central Unter den Linden, care se întinde de la Poarta Brandenburg până la fostul Palat Regal, unde primii tei au fost plantaţi încă din 1647. M-am întors recent din Barcelona, unde în continuarea faimosului La Rambla, pe care domină platanii, bulevardul Rambla de Catalunya era plin de tei în floare care făceau ca atât localnicii, cât şi turiştii să zăbovească pe băncile din zona pietonală. Până şi în probabil cel mai cunoscut parc din lume, cu peste 40 de milioane de vizitatori anual şi cadru pentru scene din filme celebre, Central Park din Manhattan, New York, sunt plantaţi tei (European linden) în zeci de locuri, care pot fi reperate pe site-ul oficial al parcului.

Însă în niciun oraş rolul teilor nu este atât de important ca la Iaşi. Şi nu doar prin legătura cu Teiul lui Eminescu şi importanţa pe care poetul, sub influenţa folclorului german, unde era considerat copacul îndrăgostiţilor, a atribuit-o acestei specii. Ci prin modul în care mirosul teilor devine parte din patrimoniul intangibil al oraşului. Nu există ieşean, născut aici sau venit din alte părţi, ba chiar studenţi sau turişti, care să fi trecut în iunie prin capitala Moldovei şi să nu aibă amintiri unice legate de teii în floare.

Un anumit miros poate reînvia amintiri vechi, pe care în alte condiţii nu le-am mai putea accesa. Acest fenomen poartă numele de Sindromul lui Proust, după autorul romanului „În căutarea timpului pierdut”. În carte, madlenele (un tip de brioşă cu care era servit de bunica naratorului la micul dejun) îi trezesc amintiri din copilărie personajului care devenise între timp adult. În practică, acest lucru este posibil deoarece există legături neuronale directe între bulbii olfactivi şi sistemul limbic, care adăposteşte viaţa emoţională şi ajută la formarea amintirilor.

Mirosul a fost mereu considerat mai puţin important decât celelalte simţuri ale noastre. În tradiţia lui Platon şi Aristotel, Kant spunea despre văz că este cel mai nobil dintre simţuri, iar despre miros că este „cel mai nerecunoscător”, primul de care ne-am putea lipsi.

Medicina arată că într-o zi obişnuită, în care nu facem un efort deosebit, respirăm în medie de 23.000 de ori şi introducem în plămâni 11 de metri cubi de aer, adică peste 7 litri pe minut. Sunt anumite odoruri care generează reacţii preponderent emoţionale. Prin modul în care acţionează asupra creierului, mirosurile pot să ne modifice comportamentul, fapt pus în practică în magazine, cinematografe şi până la cazinouri sau chiar clădiri de birouri, care folosesc anumite parfumuri pentru a stimula consumul, respectiv productivitatea.

Mirosul este o adevărată maşină a timpului, în sensul în care nu dispare şi poate fi reconstituit. Prin găsirea unor recipiente sau obiecte vechi, a fost posibilă identificarea unor mirosuri de acum câteva sute de ani.

Mirosul este o formă elementară a ceva despre care nu putem vorbi. E foarte dificil să descriem un anumit miros cuiva care şi-a pierdut simţul olfactiv sau care nu-l cunoaşte, fiind nevoiţi să recurgem, de multe ori, la alte simţuri (văz, gust, tactil) pentru a încerca o explicaţie: dulceag, uleios, pătrunzător, fructat etc. David Le Breton identifică trei arii definite de miros: cea a sinelui (starea de sănătate, erotism); a ceiluilalt (rasism, boală); a lumii şi a existenţei (unde intră şi memoria olfactivă).

Kate McLean, o cercetătoare engleză care lucrează la intersecţia dintre cartografie şi comunicarea unor date percepute cu ajutorul simţurilor invizibile, a întocmit hărţi olfactive pentru multe din oraşele lumii, de la Singapore la Paris şi de la Glasgow la New York. Hărţile olfactive provin în urma unor plimbări în care datele furnizate de miros sunt colectate şi apoi interpretate folosind design digital, animaţie, grafice de dispersie, acuarelă şi sculptură.

Nicolae Panea descrie în „Oraşul subtil” cum memoria creează o hartă a mirosurilor prin fixarea unor experienţe şi asocierea cu locuri concrete. El preia ideea unei hărţi olfactive a oraşului şi o duce mai departe prin conceptul codurilor identitare spaţiale. Evident, fiecare individ are o hartă proprie, în funcţie de experienţele, emoţiile, educaţia şi asocierile proprii. Harta olfactivă a unui oraş devine astfel o experienţă culturală raportată la decriptarea realului social urban.

De aceea, în momentul în care (pe atunci viceprimarul) Mihai Chirica a tăiat 80 de tei de pe bulevardul Ştefan cel Mare, nu a încercat doar să facă o reamenajare fără consultarea comunităţii a centrului Iaşului, ci a distrus o parte din patrimoniul oraşului. Pentru că mirosul teilor de pe Ştefan cel Mare este cel puţin la fel de important pentru comunitate ca orice clădire emblematică. Prin tăierea teilor a avut loc o intervenţie brutală asupra hărţii olfactive a oraşului, iar amintirile multor ieşeni sau a celor care au trăit o parte din viaţă aici au fost în pericol.

Când am înfiinţat pagina de Facebook Iaşul iubeşte teii, pe 3 februarie 2013, la câteva zile după tăierile de pe Ştefan cel Mare, nu aveam cunoştinţele teoretice care să-mi permită argumentaţia de mai sus. Însă am simţit, împreună cu sutele de oameni care au ieşit în stradă şi miile care au semnat petiţiile pentru îndreptarea greşelii primăriei, că e de datoria noastră să apărăm ceva important pentru noi, pentru oraş şi pentru istoria sa. Acum, teii replantaţi la presiunea societăţii civile contribuie la reconstituirea mirosului care face parte din identitatea Iaşului şi amintirilor locuitorilor săi. Şi sper că, odată ce putem conştientiza şi raţionaliza rolul teilor, inclusiv din perspectiva hărţii olfactive, nimeni nu va mai avea curajul să o ciuntească.

P.S. Ideile pentru acest text mi-au venit în timp ce asistam la un concert la care simţeam puternic mirosul teiului de vizavi de restaurantul Select, au continuat în timpul plimbărilor pe Ştefan cel Mare şi pe Carol I, iar la forma finală am ajuns pe terasa casei unde locuiesc, binecuvântată de mireasma câtorva tei din apropiere. Abia aştept să înflorească pentru prima dată şi cel pe care l-am plantat acum 6 ani, deoarece mirosul florilor de tei e madlena mea.

George Pleşu este manager cultural, preşedintele Asociaţiei AltIaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri