În România, primii vaccinați sunt medicii, în Suedia, bătrânii, în Indonezia, populația activă. Ar fi putut fi altfel și, mai ales, cu ce ne-ar fi ajutat diferența de abordare?

În timp ce în UE discuțiile se poartă zilele acestea dacă medicii și asistentele medicale ar trebui vaccinați înaintea vârstnicilor și a persoanelor vulnerabile sau invers, o știre venită din Indonezia i-a făcut probabil pe mulți europeni să ridice o sprânceană. Această țară cu 270 de milioane de locuitori a decis să înceapă campania de vaccinare cu adulții sănătoși, cu vârsta între 18 și 59 de ani.

Cu alte cuvinte, indonezienii se grăbesc să atingă mult dorita imunitate de turmă în rândul forței de muncă active, cea care, de fapt, susține economia. O economie care în 2020 a intrat în recesiune pentru prima dată în ultimii 22 de ani.

În plus, spun autoritățile din Indonezia, vaccinul pe care-l folosesc, Sinovac Biontech din China, se bazează pe studii clinice făcute pe persoane cu vârsta între 18 și 59 de ani, deci „nu știm cum vor reacționa persoanele vârstnice”. Explicația din urmă pare mai degrabă menită să închidă gurile celor care s-ar grăbi să-i acuze pe indonezieni de lipsă de umanitate.

În orice caz însă, acest exemplu nu poate fi ignorat pentru că reprezintă (și el) un răspuns la o întrebare pe care unii oameni, inevitabil, și-au pus-o: dacă virusul se răspândește mai rapid printre cetățenii activi din societate, de ce să nu începem vaccinarea cu ei și nu cu vârstnicii care oricum stau mai mult în casă, deci sunt mai puțin expuși pericolului?

Dincolo însă de aceste exemple, să le zicem exotice (aici poate ar merita menționat și cazul Chinei care a început vaccinarea „experimentală” încă din vară, cu lucrătorii publici, pe vremea când vaccinurile chinezești nu trecuseră încă de toate fazele de testare), chiar și în țările mai apropiate de noi există diferențe substanțiale de abordare.

În Israel, într-un exercițiu de imagine care în UE ar fi fost de neînchipuit, primul om care și-a făcut vaccinul a fost chiar premierul țării. Benjamin Netanyahu a explicat însă că dorește să dea un exemplu, să fie un model și pentru ceilalți cetățeni ai țării care ar putea fi nehotărâți. Israelul a ajuns acum cea mai vaccinată anti-COVID19 țară din lume, raportat la numărul de locuitori.

Sigur că pentru Netanyahu vaccinarea este și un prilej de strâns capital electoral, în condițiile în care țara sa se pregătește pentru a patra rundă de alegeri anticipate în ultimii doi ani. Tot sigur este și că sondajele arată că 44% din israelieni vor oricum să se vaccineze, nu au nevoie de exemplul premierului, iar alții se mai gândesc. În orice caz, antivacciniștii sunt nesemnificativi în Israel.

Una peste alta însă, premierul Israelului nu a fost acuzat că s-a băgat în fața altora.

Acest lucru s-a întâmplat însă în Polonia, unde zilele acestea se derulează un adevărat scandal după ce un spital a vaccinat mai multe celebrități, printre care și politicieni, cu scopul de a-i transforma în „ambasadori ai vaccinării”. Asta în condițiile în care, în strategia aprobată de Guvern, primii care trebuie imunizați sunt medicii și personalul medical.

Cu alte cuvinte, polonezii nu prea au gustat povestea cu exemplul pe care trebuie să-l dea liderii de opinie, chiar dacă sondajele arată că 44% din populația țării nu vrea deloc să se vaccineze. Oare le-o fi schimbat percepția exemplul vedetelor care și-au făcut deja injecția? Nu știm, dar poate merita încercat.

În ceea ce privește Uniunea Europeană, Comisia a dat niște recomandări clare la sfârșitul anului trecut referitoare la procesul de vaccinare. Ideea de bază ar fi ca primii pe listă să fie trecuți angajații din sistemul sanitar și cei din asistența socială, persoanele trecute de 60 de ani și cele vulnerabile din cauza bolilor suferite.

Continuarea, pe hotnews.ro