Încălzirea globală şi negaţioniştii ştiinţei

În Smithsonian Magazine din decembrie 2013 (revista oficială a Institutului Smithsonian din Washington) se scrie că … în fiecare an, în mişcarea de negare a schimbărilor climatice se varsă aproape un miliard de dolari. Disputele în jurul intervenţiei omului asupra încălzirii globale îi includ atât pe cei care au interese directe în negarea acestui fenomen, cât şi pe cei care adoptă opinii contrare celor susţinute de către oamenii de ştiinţă, din motive numai de ei ştiute, fără a avea, de regulă, prea multe cunoştinţe în domeniu.

În favoarea încălzirii globale se aduc diverse dovezi cum ar fi, de exemplu, topirea gheţarilor. Banchiza de gheaţă care acoperă Antarctica şi Groenlanda a fost destabilizată, astfel încât, în ultimii 40 de ani s-au pierdut 25 de gigatone de gheaţă. De asemenea, speciile dispar şi îşi diminuează numărul de exemplare cu o viteză de 100-1000 de ori mai mare ca în trecut. În ultimul timp au dispărut 14% din recifele de corali. Coralii acoperă doar 1% din suprafaţa oceanului planetar, găzduind însă un sfert din speciile marine. Dar cea mai clară dovadă a încălzirii globale o reprezintă creşterea nivelului mării, care s-a produs cu o rată medie de 1,8 mm pe an în secolul al XX-lea şi, mai recent, în perioada 1993-2003, cu rate între 2,8 ± 0,4 şi 3,1 ± 0,7 mm pe an. Bineînţeles că se ştie că toate aceste schimbări climatice se produc nu numai din cauza activităţii omului, ci şi din cauze naturale.

Se vorbeşte, de multe ori, de vreme, climă, încălzire globală, schimbări climatice etc. într-un mod nu prea apropiat de adevăratele înţelesuri ale acestor cuvinte. Într-un excelent articol intitulat Ne încălzim sau ne răcim?, publicat în 2023 de către Bogdan ANTONESCU şi Aritina HALIUC în Dilema veche, aflăm care sunt diferenţele între încălzirea globală şi schimbările climatice. Astfel, cei doi autori ne spun că …pentru a răspunde la această întrebare trebuie să pornim de la conceptele de vreme/climă şi încălzire globală/schimbări climatice. Putem spune, forţînd puţin analogia, că vremea este faţă de climă ceea ce este o fotografie faţă de un film. Vremea (fotografia) reprezintă condiţiile atmosferice la un anumit moment de timp şi pentru un anumit loc. Vremea este în continuă schimbare. Clima (filmul) reprezintă media pe termen lung (cel puţin 30 de ani, după cum o definesc climatologii) a vremii. Numărul de viscole dintr-un anumit an ţine de vreme, iar schimbarea pe o perioadă lungă de timp a numărului anual de viscole ţine de climă. În ceea ce priveşte încălzirea globală, aceasta reprezintă creşterea pe termen lung a temperaturii medii globale ca urmare a activităţii oamenilor […]. În analogia cu filmul, încălzirea globală este o parte din scenariul filmului reprezentat de schimbările climatice.

Problema este aceea legată de măsura în care încălzirea globală este determinată de acţiunea omului, deoarece, conform Comisiei Europene, de-a lungul istoriei sale, Pământul a trecut prin mai multe schimbări climatice naturale, care au următoarele cauze: modificări ale orbitei Pământului (cauzează fluctuaţiile climatice care apar de-a lungul zecilor de mii de ani până la sute de mii de ani); erupţii vulcanice (emit aerosoli care blochează un procent din lumina solară şi pot provoca o răcire emisferică sau globală); variaţia radiaţiei solare (cauzată de petele solare care pot contribui la o climă globală mai caldă sau mai rece); mişcarea plăcilor tectonice (afectează modelele de circulaţie globală a aerului şi a apei oceanice şi clima continentelor). Tot din articolul lui Bogdan ANTONESCU şi Aritina HALIUC aflăm că … acum 145 milioane de ani, într-o perioadă numită Cretacic, clima era atît de caldă (aproximativ 30°C comparativ cu temperatura medie globală din prezent, de aproximativ 15°C) şi umedă, încît la poli creşteau plante asemănătoare unor palmieri, iar dinozaurii populau uscatul.

Bineînţeles că negaţioniştii ştiinţei pun accent pe aceste cauze naturale ale schimbărilor climatice, diminuând influenţa activităţii umane, ignorând faptul că temperatura suprafeţei Pământului a crescut între 1°C şi 1,26°C faţă de nivelul preindustrial, conform Organizaţiei Meteorologice Mondiale.

Pentru a avea o măsură a accelerării procesului de încălzire globală trebuie să ştim că …Tranziţia de la ultima eră glaciară la cea interglaciară (numită Holocen, în care ne aflăm noi) a însemnat o creştere a temperaturii medii globale cu 4⁰C, pe o perioadă de 12.000 de ani. Creşterea temperaturii medii globale este în prezent de aproximativ 1,2⁰C faţă de perioada preindustrială (1850-1900). Deci 4 grade în 12.000 de ani, faţă de 1,2 grade în aprox. 200 de ani.

Ceea ce dă apă la moară negaţioniştilor sunt fenomenele climatice fireşti, care se manifestă în mod natural, chiar pe fondul încălzirii globale care este rezultatul unor observaţii pe o perioadă de timp îndelungată. Este celebru cazul unui senator care a adus în Congresul american un bulgăre de zăpadă afirmând că, iată, încălzirea globală nu există! Bineînţeles că la asta se mai adaugă iernile aspre, viscolele, inundaţiile etc.

Care este miza negării încălzirii globale? O uriaşă afacere planetară care ţine, în primul rând, de arderea combustibililor fosili. Lee McIntyre, în cartea sa Cum să discuţi cu un negaţionist al ştiinţei. De ce unii cred că Pământul este plat şi alte teorii ale conspiraţiei, Humanitas 2023, arată cum în 1998, imediat la un an după acordul de la Kyodo cu privire la reducerea emisiei poluanţilor care influenţează viteza încălzirii globale, principalele corporaţii din domeniu, împreună cu American Petroleum Institute au elaborat un Plan global de comunicare pentru climatologie – Combaterea concepţiilor ştiinţifice despre încălzirea globală – vom învinge atunci când cetăţenii obişnuiţi vor înţelege existenţa incertitudinilor cu privire la schimbările climatice.

Până la urmă, cum trebuie să interacţionăm cu negaţioniştii ştiinţei? Nicicum! Fiecare este liber să creadă ceea ce vrea, cu o singură condiţie: să nu încalce drepturile şi libertăţile altora! Trebuie să înţelegem că lumea este structurată pe diverse paliere de înţelegere a acesteia. Oricum am da-o, nu toată lumea ştie legile frecării!

Trebuie să admitem, totuşi, că anul trecut, în aprilie, când a fost la noi un viscol siberian, ne-am întrebat, măcar în sinea noastră: Da' unde e, monşer, încălzirea aia globală?

Prof. univ. dr. ing. Neculai Eugen Seghedin, cadru didactic şi prorector responsabil cu activitatea didactică la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi