Învăţăturile diavolului COVID către zeul fotbal

Panarama cu semifinalele Cupei României, în care Dinamo a insistat şi insistă încă pe la Lausanne să se califice în finala de-abia disputată e încă vie. Un regulament este de tip „hăis”, celălalt „cea”, iar discuţiile nu contenesc nici acum, când volens-nolens, avem un rezultat de la acest sezon pandemic, o câştigătoare de Cupă aşa mioritică cum e ea. Regulamentele sunt cum sunt nu de azi, de ieri, de cât musiu SARS-COV-2 nici nu se gândea să apară pe lume. Şi tot la fel de adevărat este că problema regulementelor este extrem de spinoase, întotdeauna cu consecinţe caprovarzistice. Două exemple din vechime dovedesc aserţiunea.

Pe la începutul mileniu, un patron iabraş venit la o echipă acum uitată, Rocar, Gheorghe Florea pre numele lui, a protestat ultravehment la arbitrajele de care a avut parte, mai ceva decât Dan Petrescu şi Meme Stoica (de acum) la un loc. În semn de protest, acest Florea a aunţat că la următorul meci se prezintă cu juniorii. Şi s-a ţinut de cuvânt, Rocar a pierdut cu 0-2 meciul cu FC Argeş, iar FRF păstorit de Mircea Sandu a pedepsit gruparea lui Florea cu înfrângere la masa verde (sic, 0-3 în loc pe 0-2) pe baza unui articol din reglement vizavi, dacă nu mă înşel de „desconsiderarea competiţiei”. Articolul acesta absurd a dispărut din regulamente, că poate acum ar fi avut şi Hagi asemenea suprize. Mai simpatic a fost un caz din primăvara anului 2011, anul unui titlu surprinzător şi controversat obţinut de Oţelul Galaţi. În prima etapă a returului, Pandurii Târgu Jiu nu a fost programată, din motive financiare, la un meci taman cu Oţelul, şi gălăţenii au câştigat la masa verde trei puncte care au atârnat greu în lupta pentru titlu. Pentru ce? Pentru că Pandurii n-au plătit o datorie către Dinamo Bucureşti.

Astfel de anomalii n-au dispărut cu totul iar acest nou-nouţ coronavirus obligă Federaţia şi Liga să inventeze reguli, să schimbe roţile locomotivei din mers, cu duşmanul în tufişuri, înţelegându-se precum PNL şi USR împotriva PSD.

Soluţia lansată acum câteva lui de către Ciprian Paraschiv, preşedintele Politehnicii Iaşi, în condiţiile în care în Copou nu se punea problema acut de retrogradare, ci de protocolul sanitat costisitor, a fost luată în râs. Acum, singura echipă care s-a opus în primă fază este cea care-şi caută cupa pierdută în Elveţia, Dinamo, măcinată de antimanagement şi ghinion. Ulterior, soluţia îngheţării, agreată şi de personalităţi gigantice ca Mircea Lucescu şi Gheorghe Hagi, a căzut din cauza opoziţiei deţinătorului de drepturi TV, a cărui condescendenţă şi răbdare a ajuns la termen.

Situaţia play-out-ului este cea delicată, chiar dacă această grupă n-are nici un deadline de la UEFA. Într-adevăr, organizatorii play-out-ului trebuie să amâne ultima etapă până când se dispută toate restanţele, pentru ca meciurile acelei runde finale să se dispute simultan. Există însă un termen, cel al campionatului viitor, care nu se poate amâna până la cuvioasa Parascheva. În care toate echipele, inclusiv cele din play-off, ori nou-promovatele, nu pot aştepta „at calendas graecas”, iar jucătorii naţionalei au nevoie de jocuri la bord. Aşa că s-a ajuns la soluţia ruşinoasă (dar sănătoasă) a neprogramării. Adică, vezi mata Dinamo, nu te putem amâna la infinit, joci cu juniorii, joci cu suporterii, iar dacă nu poţi, pierzi meciurile la masa verde. Soluţie imorală şi deloc salvatoare pentru alţii. Degeaba se bucură unii că au scăpat de un loc retrogradabil, când Chindia şi Hermannstadt înhaţă şase puncte moca, în timp ce Poli (spre exemplu) a luat numai patru, iar Academica doar trei, pe muncă grea. Play-off-ul e şi mai presant, chiar dacă sunt mai puţine meciuri de jucat, iar ziua de 3 august, se arată implacabilă. CFR şi CSU Craiova, taman pretendentele la titlu, au cazuri de COVID-19, iar UEFA nu mai acceptă niciun rabat. E, totuşi, amuzant că, dacă FCSB s-a decis să folosească juniorii (ca Florea altădată) în meciul cu CFR, influenţând disputa pentru titlu, se poate ajunge ca echipa ardeleană însăşi să fie nevoită să-şi activeze garda. Dreptatea virusului.

Soluţiile pe ultimii metri sunt greu de găsit, dar odată cu trecerea acestor momente FRF şi LPF trebuie să dea mână cu mână ca să schimbe sau armonizeze regulamentele care se bat cap în cap. Chiar şi în situaţii de pandemie.