Caută 
2 MIN
Pentru că tot veni vorba de tablouri de artă dar şi de domn doftor ăla cu stimulatoarele recoltate de la morţi, ambele chestiuni pomenite într-un dosar notoriu în care s-a pronunţat alaltăieri o condamnare mai ciudată, haideţi aşadar să vă spunem una faină culeasă recent din breasla cunoscătorilor de frumos.
După cum probabil că vă mai amintiţi, mare vâlvă a mai făcut prin târg şi nu numai, odată cu arestarea lui domn doftor, confiscarea a mai multor tablouri aparţinând unor pictori celebri din casa lui domn doftor de mai sus. Un doftor, se ştie de altfel, mare pasionat de artă şi de colecţii de picturi celebre, multe din ele foarte scumpe.
Ei bine, cică odată cu confiscarea tablourilor numeroase de către autorităţile judiciare, zice-se că a şi fost demarată expertizarea lor, pentru a fi evaluate corect, aşa încât în caz de pagube terţe oamenii legii să ştie ce şi cât au sechestrat. Numai că, din ce ne-au spus sursele noastre apropiate anchetei, cică, la expertizare, surpriză cât casa, ba chiar cât tot blocul de vizavi: vreo zece din celebrele tablouri confiscate, printre care şi ceva Grigoreşti şi alţii de la acelaşi nivel, s-au dovedit a fi falsuri. E drept, falsuri fine, la marea artă, dar falsuri.
Acuma, întrebarea care se pune este alta, dragi iubitori de frumos: oare domn doftor ştia de şmecheria asta, şi erau pentru “pasă-gol”? Sau el doar a fost portarul cel neatent? Întrebăm, ca să ştim ce să le spunem pasionaţilor de artă de la clubul din Copou…
Bătaie mare pe deţinuţii ieşeni: cine şi-a tras partea leului?
Au dat colegii noştri zilele trecute o mică ştiruţă despre o premieră care a avut loc la Iaşi: târg de job-uri la puşcărie, pentru deţinuţii care se pregătesc să iasă afară. Ne-am mirat noi că firmele ofertante nu prea au vrut să-şi dea numele, dar am zis că asta e: lumii nu-i place să se ştie. Altceva aflăm însă din piaţă.
Cică cele mai mari amatoare de deţinuţi ar fi, în ultima vreme, firmele de construcţii din târg, dragi telespectatori, cu cap de afiş firma aia care se află în graţiile lucrărilor publice, unde în tinereţe a lucrat şi edilul nostru. Cert este că, iată, deţinuţii pun umărul la construirea târgului, ceea ce nu-i rău. Mai bine aşa decât la Bahmut. Unii zic că mai e un avantaj: cine numără aceste braţe la apelul de dimineaţă, de la poartă, şi care se poate înţelege şi altfel cu beneficiarul. Ei, important e că se dă la lopată…
**** PONT ****
Materialele de mai sus sunt o parodiere umoristică a realităţilor ieşene şi naţionale, realităţi care sunt tratate la modul cel mai serios în articolele de news ale ediţiei noastre. Orice asemănare cu oameni şi fapte din viaţa reală poate fi, aşadar, pur întâmplătoare.
Îți recomandăm
