Mai puțin înseamnă mai mult, adică stilul minimalist

Ramificație a designului contemporan sau modern, stilul minimalist se defineşte printr-un decor aerisit şi luminos, realizat din forme simple, geometrice, curate şi linii drepte, care nu tolerează mobilierul masiv şi excesul de culori. Minimalismul s-a impus în designul interior la începutul secolului al XX-lea şi reprezintă curentul care a reuşit să elibereze interioarele caselor de obiectele inutile şi de excesul de ornamente sau zorzoane, care dau senzaţia de aglomerare.

Puţinele piese de mobilier trebuie să fie multifuncţionale şi practice, poate tocmai de aceea minimalismul este preferat de persoanele moderne, tinere, dinamice care aleg să se înconjoare doar de obiecte de primă necesitate şi nimic în plus. În schimb, nu este recomandat colecţionarilor de obiecte mărunte şi iubitorilor de mici detalii sau numeroase obiecte decorative. Designerii susţin, însă, că acest stil reprezintă mult mai mult: este o stare de spirit, o viziune asupra vieţii şi a spaţiului în care locuim.

Culorile neutre în tonuri de gri, bej, verde, alb şi negru, combinaţii monocrome, nuanţele reci şi contrastul închis-deschis, toate urmăresc crearea unei senzaţii de intimitate, relaxare, de amplificare şi aerisire a spaţiului.

Pereţii, de regulă zugrăviţi în alb, trebuie să aibă personalitatea lor, motiv pentru care se foloseşte tapetul (pe unul sau mai mulţi pereţi), sau zugrăvirea unui perete în altă culoare, fiind preferate nuanţele deschise ale spectrului cromatic.

Lumina este una dintre principalele aspecte ale minimalismului. Directă, indirectă, difuză, sub formă de puncte care pot mări spaţiul, acoperind un zid, reflectând culorile, răsfrântă asupra anumitor obiecte de mobilier, tablouri şi elemente decorative sau accentuând un anumit traseu, lumina conferă o impresie de destindere şi profunzime. 

Ferestrele, prin care ar trebui să pătrundă cât mai multă lumină naturală, foarte importantă în amenajarea minimalistă, capătă o notă personală printr-o decorare adecvată. Se folosesc, în general, materiale cât mai transparente şi deschise la culoare.

Mobilierul minimalist, practic, simplu, multifuncţional şi răsfirat, nu ar trebui să ocupe prea mult loc. Scaunele cu rotile, taburetele, mesele şi paturile mobile cu forme neobişnuite, dulapurile care pot îngloba sau chiar ascunde aparatura tv şi audio, spaţiile zidite în pereţi în loc de dulapuri, canapele şi fotoliile în linii drepte şi culori neutre fără imprimeuri, rafturile în loc de biblioteci vor da spaţiului un aspect curat şi aerisit, de open-space. Singura cerinţă este „respectul” acordat calităţii materialelor şi simţul delimitării spaţiului.

Pardoseala – În stilul minimalist se practică renunţarea la covoare şi mochete, în favoarea parchetului lăcuit sau vopsit în nuanţe neutre. Chiar şi în băi şi bucătării, acest stil propune folosirea gresiei care imită parchetul. Sunt folosite materiale ca betonul, sticla şi inoxul în combinaţie cu materiale naturale ca lemnul, piatra şi pielea.

Elementele decorative, aproape absente, sunt de factură modernă, cu unele cu tendințe „avangardiste”. Doar o pânză abstractă, o vază mare, de colecţie, doar o fructieră pe o poliţă sau pe masa din living. Uitaţi de perne şi pernuţe, reviste aruncate oricum, poze, statuete sau obiecte ornamentale. 

Mergeţi pe un look minim, dar nu steril. De fapt, există o linie foarte fină între interioarele minimaliste răpitoare și monotonia plictisitoare, iar cea mai mare provocare a acestui tip de design este arta de a rămâne pe partea cea bună a acestei linii. Minimalismul, în forma sa cea mai adevărată, urăște “nimicul”, dar iubeşte “necesarul”!