Melania Şerbu şi Albert Einstein

vineri, 19 noiembrie 2021, 02:50
1 MIN
 Melania Şerbu şi Albert Einstein

În 1928 Einstein avea 49 de ani, descoperise teoria relativităţii, obţinuse premiul Nobel în 1921 pentru efectul fotoelectric, era director al Institutului Kaiser Wilhelm din Berlin (secţia de cercetare în cadrul Academiei Prusiene), profesor de fizică teoretică la Universitatea din Berlin, profesor-invitat la Universitatea din Leiden şi membru al Royal Society (Academia Marii Britanii), iar Melania Şerbu avea 19 ani, era din Braşov (născută la Tulgheş) şi nu avea bacalaureatul, deoarece absolvise doar o şcoală secundară comercială. 

Melania Şerbu ne impresionează prin perseverenţa cu care şi-a urmat calea, existenţa sa fiind populată de nume celebre, precum Albert Einstein cu care are o îndelungată corespondenţă, Nicolae Malaxa de la care obţine o bursă, Nicolae Iorga care modifică pentru ea legea învăţământului, sau Ştefan Procopiu de la care solicită cărţi pentru activitatea sa universitară. Toată povestea a fost expusă pe larg de către Solomon Marcus în România literară nr. 28 din 2006 şi fragmentar de către Cristian Presură în Ştiinţă şi Tehnică, numărul din februarie 2020.

În volumul dedicat lucrărilor şi corespondenţei lui Einstein din perioada berlineză (iunie 1927-mai 1929), volum editat de Princeton University în 2021, observăm că scrisorile „de la” şi „pentru” Melania Şerbu se află printre cele care alcătuiesc corespondenţa lui Einstein cu Erwin Schrődinger, Max Plank, Comitetul Premiilor Nobel pentru fizică, Louis de Broglie, Jacques Hadamard, Sigmund Freud ş.a. De asemenea, se poate identifica în acest volum şi mesajul transmis de către marele fizician cu ocazia deschiderii Spitalului evreiesc din Chişinău. Corespondenţa Einstein-Şerbu începe în toamna lui 1928. Necunoscând adresa lui Einstein, tânăra Şerbu, mizând pe notorietatea savantului, îi trimite acestuia o scrisoare, scriind pe plic doar cuvintele Domnului Profesor Albert Einstein, Descoperitorul Teoriei Relativităţii, Berlin, Germania. Atât! Restul a fost treaba poştei germane! În scrisoare, tânăra braşoveancă arăta că poetul român Mihai Eminescu, în nuvela sa „Sărmanul Dionis”, prefigura teoria relativităţii, fapt care îl determină pe Einstein să-i recomande Melaniei Şerbu să studieze o lucrare a profesorului de fizică teoretică Hans Thirring (1888-1976) de la Universitatea din Viena, deoarece fără cunoştinţe de fizică, teoria relativităţii nu poate fi înţeleasă. Corespondenţa dintre cei doi continuă, Einstein fiind impresionat de cunoştinţele de fizică ale tinerei, cu toate că aceasta nu avea studii sistematice în domeniu (între timp, legătura dintre Eminescu şi teoria relativităţii dispare din corespondenţa dintre cei doi).

În aceste condiţii, Einstein îi scrie, în 1930, ministrului instrucţiunii publice şi cultelor de la acea dată, nimeni altul decât Nicolae Iorga, arătând că ar fi drept ca domnişoara Şerbu să fie supusă unei scurte examinări şi în acest fel să i se dea posibilitatea unor studii universitare normale. Iorga modifică legea învăţământului, introducând un examen de diferenţă la admitere, pentru candidaţii fără diplomă de bacalaureat. Pentru Melania Şerbu dă o aprobare specială până la aprobarea legii în Parlament. Tânăra nu valorifică această posibilitate, iar, după câţiva ani, la recomandarea lui Einstein, care emigrase deja în Statele Unite, pleacă să studieze fizica la Universitatea din Praga, beneficiind de o bursă din partea lui Nicolae Malaxa. Din cauza antisemitismului care luase amploare în Cehia, Şerbu se transferă la Zürrich pentru studii doctorale în fizică. În 1940 se întoarce în ţară, devenind profesoară de matematică şi fizică la Braşov. Muzeul Ştiinţei şi Tehnicii „Ştefan Procopiu” din Iaşi deţine o scrisoare datată Braşov 02.11.1949, semnată asistent universitar Melania Şerbu şi adresată prof. Ştefan Procopiu, cu rugămintea de a trimite Institutului de Mecanică din Braşov un exemplar al cărţii de fizică a lui Sydney Chapman (matematician şi fizician englez) preocupat, ca şi Procopiu, de câmpul magnetic terestru. În 1958 Melania Şerbu emigrează în Israel, unde devine profesoară de fizică.

Corespondenţa Einstein-Şerbu se întinde în intervalul 1928-1948. Melania îi solicită savantului diverse sfaturi, legate, de exemplu, de o posibilă emigrare în SUA, precum şi în legătură cu un eventual măritiş cu un profesor cu origine creştină. În 1936 Einstein îi transmite Melaniei Şerbu o fotografie cu următoarea dedicaţie: Aceasta este o poză din vremea puterii mele depline, pe când acum sunt un bătrân cu părul alb (în acelaşi an şi ea îi va trimite o fotografie lui Einstein, document păstrat în fondul Einstein al Leo Baeck Institute din New York).

Einstein, absolvent al uneia din cele mai importante politehnici din lume, Eidgenössische Technische Hochschule (Universitatea Federală Politehnică) – ETH din Zürich, îi scrie, printre altele, Melaniei Şerbu: Să ştiţi că şi eu, ca student, am fost descurajat de multa înţelepciune cu care mă pocnea fără milă universitatea. Abia mai târziu am început să pricep că cea mai mare parte a cunoştinţelor debitate acolo nu erau atât de raţionale şi utile cât le crezusem la început. Nu frecventaţi cursurile pe care nu le puteţi înţelege în mod confortabil şi care nu corespund înclinaţiilor dvs. Cel mai important lucru este să învăţaţi să stăpâniţi încetul cu încetul noţiunile elementare de matematică superioară şi aplicarea lor în fizică.

Am putea spune că nu este chiar cel mai motivaţional îndemn către studiile universitare, din rândurile de mai sus rezultând o mare dezamăgire faţă de şcoală!

Să nu uităm, însă, că acestea erau spuse, totuşi, de către Einstein!

Prof. univ. dr. ing. Neculai Eugen Seghedin, cadru didactic şi prorector responsabil cu activitatea didactică la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi

Comentarii