Multinaţionalele care (nu) pleacă din Rusia

La mai bine de două luni de la începutul invaziei în Ucraina, puţine multinaţionale s-au retras complet din Rusia. Dacă Occidentul se iluziona cu un blitzkrieg economic împotriva Moscovei, acesta a eşuat, la fel cum s-a ales praful de neutralizarea în trei zile a Kievului, visată de Putin.

E drept, sancţiunile economice majore dictate de Washington şi Bruxelles, prin care Rusia îşi pierde treptat accesul la finanţare pe pieţele externe, au bătaie lungă, nu se aştepta nimeni la miracole peste noapte. Dar „atacul” prin retragere a investitorilor privaţi ar fi trebuit, cel puţin în teorie, să lase găuri în ţesutul social rus, în decurs de câteva săptămâni. Pentru fiecare familie speriată de bombe în asediul Kievului, o familie speriată de şomaj, la Moscova. Aşa ar fi fost fair, dar nu s-a întâmplat.

Potrivit site-ului dontfundwar.com, dintre marile companii străine prezente în Rusia, 338 continuă să opereze în statul agresor, pe ici pe colo renunţând la noi investiţii. Alte 107 companii şi-au redus capacităţile de producţie/oferire servicii, în timp ce 662 de jucători mondiali au anunţat că îşi suspendă activitatea sau pleacă definitiv din Rusia. Vorba vine definitiv. Dacă ar fi închis pe loc „prăvălia”, economia rusă ar fi resimţit imediat impactul. În realitate, chiar şi giganţii care au întrerupt imediat activitatea continuă să plătească salarii angajaţilor trimişi acasă, fie în întregime, fie două treimi din leafă, respectând legislaţia rusă (un fel de şomaj tehnic). Spre exemplu, cei 62.000 de ruşi care lucrau la McDonald’s şi cei 15.000 salariaţi ai IKEA stau de două luni acasă pe banii americanilor şi suedezilor şi fac binging pe canalele ruseşti de propagandă (că Netflix a plecat). Altfel spus, muncă – „niet”, distracţie – „haraşo”.

De altfel, un articol publicat la sfârşitul săptămânii trecute de slate.com arată că mulţi ruşi care lucrează pentru companii străine sunt relativ optimişti privind siguranţa locurilor de muncă. Nu pentru că le va da statul job-uri, ci pentru că nu conştientizează că la un moment dat vor fi concediaţi pe bune. Au mai stat în două rânduri în şomaj tehnic pe timpul pandemiei, mai stau câteva luni acasă acum, dar situaţia se va rezolva. De ce nu conştientizează? Pentru că, se deduce din răspunsurile lor, acesta e mesajul primit de la managerii companiilor respective. Activitate suspendată, mergeţi acasă, vă plătim mare parte din salarii, mai vedem ce se întâmplă. Aşa că de ce ar intra în panică… E ca şi cum Putin ar fi plătit temporar două treimi din cazarea refugiaţilor ucraineni, şi, în funcţie de cum decurge invazia, s-ar fi arătat dispus să le reconstruiască la un moment dat casele.

De unde teama investitorilor străini de a trânti uşa în nas Rusiei şi a fugi unde văd cu ochii? Răspunsul facil, promovat de conducerile companiilor şi acceptat de media, e costul financiar imens al unei retrageri în pripă. În fapt, un studiu realizat pe 600 de companii listate la bursă şi expuse la piaţa rusă, publicat marţi, în Washington Post, demonstrează contrariul. Firmele care s-au retras din Rusia au avut în ultimele două luni randamente în creştere cu 4%, cele care şi-au suspendat operaţiunile cu intenţia de a pleca rapid au crescut cu 3%, în vreme ce companiile care au spus „pas” cu gândul de a rămâne au pierdut 2,2% din capitalizare, iar cele care fac afaceri „as usual” sunt pe minus cu 5.5%. Acest trend nu a fost influenţat, cum s-ar putea crede, nici de mărimea investiţiei, expunerea pe piaţa rusă, nici de sectorul economic în care activau companiile. Concluzia studiului e că, în mod misterios (n. edit.), pieţele financiare au recompensat companiile curajoase şi i-au sancţionat pe „laşi”.

Dacă această analiză, oarecum contraintuitivă, va fi confirmată de cifre şi în următoare două-trei luni, înseamnă că Rusia va putea fi distrusă economic fără ca restul lumii să sufere prea mult. Ca o musculiţă de oţet lipită de tricou şi de care scapi cu un bobârnac. Cu toate poticnelile, piaţa liberă pare pregătită să pună mâna pe lopată şi să sape mormântul lui Putin. Colacul de salvare al Kremlinului rămâne sectorul energetic, acolo unde impunerea şi respectarea sancţiunilor ţin exclusiv de voinţa politică.