O caracatiţă pe roţi în zona jupânului Mihăiţă. Unde marcaţi bănuţul la cafeluţă

Ei bine, preumbâldu-ne noi zilele trecute prin parc alături de amicul Archibald Tănase, şi ajungând la un moment dat la o astfel de bazaconie pe roţi, amicul nostru tocmai şi-a amintit că ştie mai multe despre cine trage sforile la afacerea asta. O afacere pe care, dacă e s-o verifici în acte, o să dai că are în spate doar de o pensionară, pe jumatea din faţă, şi de un patron de păcănele cercetat pentru şmecherii cu carduri măsluite, pe jumătatea din spate. Oricum, o afacere al cărei profit urcă spre 20.000 de coco pe lună, după calculele unor colegi de breaslă. Ceea ce, ca să recunoaştem, este ceva, numai dacă te gândeşti la peste 200.000 de coco pe an. Ei bine, amicul Archie spune că între băieţii din zona lui Mihăiţă se ştie că afacerea este în fapt controlată prin interpuşi de o caracatiţă tare interesantă, din instituţia condusă de Mihăiţă. Iar cel care coordonează toată această caracatiţă ar fi taman şeful administrativ, un anume Lucică Nelinişteanu, cunoscut lumii care are legături în zonă. Personagiul a ajuns aici de pe vremea PSD-ului, dar integrat bine în echipa de jongleori şi şmenari ai lui Mihăiţă, drept dovadă că a ajuns la vârful ierarhiei. Este, spune amicul Archie, un soi de urmaş al lui Pişcă, şeful ăla din vremea lui Jiji care a pornit de la şofer al jupânului şi a ajuns aşa de sus. Mno, acuma ca să ştiţi: când marcaţi bănuţul pentru cafeluţă, unde ajunge parte din el!

Iată-l pe marele bărbat politic ieşind la bătaie cu tupeu, ca să înfrunte protestatarii părinţi!

Şi, ca să încheiem într-un ton mai humoristic, căci nu de alta dar începe acuşica uichendul şi nu se cade să fim prea bosumflaţi din pricina furăciunilor, iacătă că amicul Archibald Tănase ne-a adus şi o pozuţă faină, una despre care cică se râde cu spor printre liberalii ieşeni de câteva zile.

Este de la momentul acela delicat cu protestul elevilor şi părinţilor de la Pedagogic, ăla când premarele Mihai Chirica, de frică, şi-a dus maşina, de sub arcada din faţă, în spatele Premăriei, ca să nu se ia de ea nesimţiţii. Iacătă însă că marele bărbat şi-a menţinut curajul caracteristic şi când protestatarii au urcat în birou la el: s-a ascuns după şefa Inşpektoratului Şcolar, care i-a înfruntat cap-coadă pe înfierbântaţi. Bravo ei; ruşine, dom’ premare! Aşa bărbaţi adevăraţi în politichia de Bahlui, mai va…