Politici de combatere a sărăciei

luni, 05 noiembrie 2018, 02:50
1 MIN
 Politici de combatere a sărăciei

În urmă cu ceva vreme am publicat aici o serie de propuneri legate de îmbunătăţirea calităţii democraţiei româneşti. 

Profit de faptul că, recent, Fundaţia Friedrich Ebert a publicat un studiu privind coşul minim de consum lunar pentru un trai decent pentru populaţia României ca să vin cu un set nou de propuneri – de data asta pe tema combaterii sărăciei. Cei care doresc să citească studiul celor de la Friedrich Ebert Stiftung, o pot face aici: http://library.fes.de/pdf-files/bueros/bukarest/14759.pdf

 

Propunerile mele, aşadar:

– Elaborarea unei strategii de urbanizare accelerată a României, astfel ca în 20 de ani să se ajungă la un nivel de urbanizare de cel puţin 75%.

– Elaborarea unei strategii de tranziţie accelerată către knowledge economy (hai să zicem o tranziţie care să nu dureze mai mult de 10 ani).

– Elaborarea unei strategii de contracarare a efectelor sociale ale robotizării şi digitalizării economiei.

– Crearea unui sistem public de învăţământ la care să aibă acces toţi copiii, indiferent de mediul de reşedinţă şi de situaţia materială a părinţilor, şi care să performeze pe baza unui standard unitar de calitate astfel încât toţi copiii să ajungă să fie educaţi la nivelul respectivului standard.

 

Simultan, crearea unui sistem de lifelong learning. Ambele sisteme trebuie să îşi propună eradicarea analfabetismului funcţional – şi un nivel rezonabil de alfabetizare digitală.

– Crearea unui sistem public de asistenţă medicală (inclusiv stomatologică) accesibil tuturor cetăţenilor indiferent de mediu de rezidenţă şi de situaţie materială, care să performeze pe baza unui standard unitar de calitate.

– Dezvoltarea de programe sociale propriu-zise, care să aibă drept scop incluziunea socială reală a grupurilor-ţintă, cu standarde şi metrici precise de măsurare a succesului incluziunii.

– Dezvoltarea unui program serios de construcţie de locuinţe sociale, astfel încât dreptul la locuire să fie garantat tuturor.

– Dezvoltarea unor politici prin care, fără să se încalce principiile liberei concurenţe, să se asigure cel mai mic preţ posibil pentru produsele alimentare, în special pentru alimentele de bază. Dacă democraţia nu înseamnă (şi) mâncare ieftină, lumea se va revolta împotriva democraţiei.

– Garantarea unui salariu minim, dar şi politici care să mute treptat accentul de pe salariul minim pe fair wage (pe salarii care să asigure un minim trai decent pentru salariat şi familia acestuia).

– Introducerea venitului necondiţionat, ca venit pasiv al fiecărui cetăţean.

– Militarea pentru introducerea la nivelul Uniunii Europene a salariului minim şi a venitului necondiţionat, care să vină în completarea venitului necondiţionat local.

– Introducerea bugetării participative la nivelul administraţiilor locale, cu condiţia creării unui mecanism prin care grupurile defavorizate să participe efectiv la dezbateri.

– Introducerea monedelor locale alternative (fie şi doar ca unităţi de cont), în special în comunităţile care supravieţuiesc exclusiv sau majoritar prin troc şi activităţi de subzistenţă, pentru a permite integrarea treptată a acestora în economia monetizată.

– Dezvoltarea unui sistem de acordare de microcredite.

– Dezvoltarea cu adevărat a economiei sociale.

 

Pentru finanţarea unor astfel de strategii, programe şi politici e nevoie, printre altele, de

– revenirea la impozitarea progresivă a veniturilor;

– introducerea unui impozit real (şi progresiv) pe avere;

– dezvoltarea de strategii şi programe care să conducă la creşterea gradului de colectare a taxelor şi impozitelor;

– dezvoltarea dimensiunii non-teritoriale a statului (e-cetăţenie, e-rezidenţă etc.) pentru a atrage venituri dinspre cei care nu locuiesc pe teritoriul statului român;

– dezvoltarea unei economii paralele, pur digitale şi virtuale, bazată pe schimbul de bunuri şi servicii dintre firmele cetăţenilor români şi cele ale e-cetăţenilor şi e-rezidenţilor.

 

Şi două remarci de final.

 

1. Ştiţi vreun partid care în ultimii 20 de ani să fi propus lucruri asemănătoare? Dar vreun partid care să propună azi aşa ceva? Evident, nu. Partidele noastre au cu totul alte preocupări.

2. Avem politicieni de 3 parale, indiferent de partid şi de ideologie. Ştiţi de ce? Pentru că nici noi nu cerem lucrurile de mai sus şi altele de acelaşi fel.

 

Evident că nu ne place, evident că suntem furioşi pe politicieni, dar adevărul e politicienii sunt oglinda noastră. Dincolo de retorică şi de ipocrizii, ei sunt fix aşa cum suntem noi. Dacă noi am fi altfel, şi ei ar fi altfel.

Sorin Cucerai este traducător şi publicist

Comentarii