Ponta reinstalat?

Traversăm o săptămână zbuciumată. Dacă moţiunea de cenzură trece (fifty-fifty șanse!), Viorică Dăncilă îşi pierde guvernul, executivul îşi pierde partidul, iar PSD îşi pierde busola. Şansele ca geniala din Teleorman să mai ajungă în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale vor scădea spre zero, însă va creşte probabilitatea ca partidul penalilor să dispară sub actuala formulă. Nu-i ceva senzaţional: după 1989, PCR s-a sublimat în FSN, apoi în FDSN, după care în PDSR, pentru ca – în urma fuziunii cu „istoricul” PSDR – să devină PSD. În 30 de ani, titulatura i s-a schimbat de patru ori, nu şi năravul. Corupţia este singura mamă şi primul nume al pesediştilor.  

Marele câştigător al schimbării ar putea fi Victor Ponta. Micul Titulescu doreşte capul şi frâiele „partidoiului”, dar nu şi alegeri anticipate – varianta agreată de PNL şi USR. Aşadar, este de aşteptat ca fostul lider al PSD să forţeze, imediat după eventuala cădere a guvernului, constituirea unei noi majorităţi, cu scopul de a prelua puterea în nume personal, pocnind din biciul Pro România.

Aici intervine ciudăţenia. Spre a avea succes în demersul său, Ponta va trebui să se bazeze pe sprijinul cât mai multor pesedişti, inclusiv din tabăra celor total nefrecventabili (Iordache, Nicolicea, Rădulescu, Ştefănescu, Olguţa etc.), pe care chiar el i-a indicat drept principalii responsabili pentru dezastrul ce paşte societatea românească. Cum va proceda ectoplasma lui Titulescu? Fără ei, Pro România nu prea poate înghiţi PSD, cu ei Pro România şi PSD redevin acelaşi lucru: o mizerabilă formaţiune a infractorilor. 

Cu toate că el însuşi recunoaştea cât de dăunători ţării au fost şi sunt baronii pesedişti din teritoriu (de teapa unui Marian Oprişan, de pildă), Ponta nu-şi va permite luxul să-i alunge ori – Doamne fereşte! – să-i dea pe mâna justiţiei! Dimpotrivă, îi va înregimenta rapid pentru a-şi subordona „partidoiul” în întreaga sa profunzime. Şefii penali îi vor ciuguli fericiţi din palmă, iar organizaţiile locale vor transmite telegrame de felicitare şi de adeziune. Toţi pesediştii se vor declara disidenţi pe relaţia cu Dragnea şi Dăncilă, dar mai ales scârbiţi de ce au putut face cei doi din PSD. Nu ar fi exclus ca şi Viorica să se dezică de banditul din Teleorman, jucând rolul de victimă neprihanită. Trădarea este al doilea nume al pesediştilor. (Se vede și din modul în care parlamentarii trec fără rușine dintr-o tabără în alta.)  

Cu ajutorul resurselor date de preluarea guvernării şi bazându-se pe structurile bine puse la punct ale PSD, Victor Ponta se va transforma într-unul dintre cei mai puternici politicieni ai momentului, dacă nu chiar în cel mai puternic. Va căpăta atunci un curaj pe măsură? Va mai declanşa reformele din administraţie, educaţie şi sănătate, pe care le explica atât de frumos în opoziţie? Mai degrabă nu – fiindcă, pe lângă „partidoi”, va avea nevoie şi de votanţii lui. Păcăleala este al treilea nume al pesediştilor.

Dar, procedând în acest fel, fostul şi viitorul şef al PSD îşi asumă un mare risc: să redevină el însuşi, adică nu Ponta, reformatorul, ci Ponta, mincinosul! Iar jocul ăsta l-a mai condus o dată la un eşec ruşinos!