Pot sancţiunile să provoace căderea lui Putin?

Deşi sancţiunile economice împotriva Rusiei sunt de o amploare fără precedent, istoricul acestui gen de măsuri aplicate ţărilor problemă nu e chiar o poveste de succes.

Indiferent de scopul urmărit, să oprească un război, să pună capăt unui genocid sau opresiunii la adresa unei părţi din populaţia, de regulă minorităţi, să submineze puterea unui dictator sau chiar să-l dea jos, rareori s-a întâmplat ca, de-a lungul istoriei, ele să-şi atingă ţelul, fie şi parţial.

Până acum, cel puţin în cazul Coreei de Nord, Venezuelei şi Irakului, ele s-au dovedit un eşec total. Dacă în cazul primelor două, regimurile aflate la putere nu s-au clintit deloc, în cazul Irakului a fost nevoie de o intervenţie militară de amploare şi extrem de costisitoare pentru a-l da jos şi apoi ucide pe Sadam Hussein, fostul lider tiranic al ţării. Siria a fost şi ea supusă unor multiple sancţiuni, după 2011, dar rezultatul a fost un război civil cu sute de mii de morţi, iar Bashar al-Assad e încă bine mersi la putere. La fel şi în cazul Iranului. Regimul de apartheid din Africa de Sud a fost supus sancţiunilor timp de trei decenii până să poată fi detronat.

Pe lângă faptul că durează foarte mult, unul dintre efectele nedorite e că produc enorm de multă suferinţă popoarelor aflate sub regimurile vizate. Şi, de la caz la caz, ele sunt însoţite de diverse scutiri, cum ar fi alimente sau echipamente medicale, care sunt folosite de cei vizaţi ca nişte colaci de salvare.

Mai rău, chiar scutirile pot viza anumite industrii sau sectoare economice, cum e şi cazul exportului de gaz şi petrol pentru Rusia lui Putin, care reprezintă de altfel şi cele mai importante surse de venit pentru regimul de la Moscova.

Au fost şi cazuri în care scutirile sau exceptările au fost acordate şi din interese mai puţin justificate, cel puţin moral. În 1966, sancţiunile emise de ONU care urmăreau schimbarea regimului din Rhodesia, numită acum Zimbabwe, după ce şi-a declarat independenţa faţă de Marea Britanie, au primit o derogare din partea SUA pentru importul de crom, componentă cheie pentru motoarele cu reacţie, maşini şi oţelul inoxidabil. A urmat peste un deceniu de război civil cu peste douăzeci de mii de morţi, până când regimul a cedat puterea unui guvern ales democratic.

Revenind la Rusia de azi, chiar dacă Occidentul decide să sancţioneze resursele energetice ruseşti, acest lucru poate avea efect de bumerang, ducând la o criză a petrolului şi la o creştere foarte mare a preţurilor la nivel global. În timp ce Rusia se poate scoate, măcar parţial, orientându-se către alte pieţe, printre care şi cea chineză.

E drept că globalizarea a amplificat interdependenţa statelor, iar sancţiunile pot genera efecte mult mai costisitoare, dar e puţin probabil ca doar ele să îl determine pe Putin să se oprească.