PSD, jandarmeria şi drepturile omului

Dacă ne închipuim drepturile omului ca pe o casă, atunci drepturile politice sunt fundaţia. Evident, nu poţi locui într-o casă care nu are construită decât fundaţia. Dar la fel de evident nu poţi avea o casă dacă nu ai fundaţia ei. Pe scurt, drepturile politie sunt necesare, dar nu şi suficiente pentru a avea un regim democratic. Asta înseamnă că, în absenţa drepturilor politice, toate celelalte drepturi (economice, sociale, culturale, identitare, sexuale etc.) sunt simplă butaforie: instrumente de propagandă ale regimului. Pentru claritate, în categoria drepturilor politice intră dreptul la viaţă, dreptul la libertatea de conştiinţă, dreptul la libertatea de exprimare şi de informare, dreptul la libertatea de asociere, dreptul la libertatea de întrunire, dreptul la siguranţa persoanei şi a domiciliului, dreptul la un proces echitabil, dreptul la egalitate în drepturi, dreptul de vot şi dreptul de a fi ales. Simplu spus, drepturile politice sunt acele drepturi care îţi garantează că nu poţi fi abuzat de comunitatea politică din care faci parte – că, adică, nu poţi fi abuzat nici de autoritatea publică, nici de majoritatea guvernamentală, nici de majoritatea celor din aceeaşi comunitate politică cu tine.

Doar respectarea drepturilor politice asigură cadrul în care toate celelalte drepturi pot fi susţinute şi apărate. Drepturile lucrătorilor, de exemplu, nu au sens decât în interiorul cadrului ăstuia, altfel sunt simplă butaforie, ca în fostele state comuniste: mită pe care regimul o acordă în schimbul loialităţii. La fel, dreptul la iniţiativă economică e, în realitate, lipsit de substanţă în absenţa drepturilor politice. Ca în Chile-ul lui Pinochet sau ca în China de azi, e doar butaforie: mită pe care regimul o acordă în schimbul loialităţii. Cu alte cuvinte, în absenţa drepturilor politice, toate cellalte drepturi devin simple privilegii pe care regimul le distribuie discreţionar. De-asta spuneam la început că, deşi toate drepturile omului sunt fundamentale, drepturile politice sunt drepturi de bază în societatea democratică: pentru că fără ele nu mai avem de fapt drepturi, ci privilegii.

Nu e deloc întâmplător faptul că primele drepturi care sunt limitate abuziv sau chiar anulate de către cei care vor să instituie o aşa-numită democraţie iliberală sunt drepturile politice. În contrapartidă, susţinătorii autoritarismului soft sau hard par dispuşi să ofere preferenţial drepturi economice, sociale sau de alt tip pentru a genera loialitate faţă de noul regim. În felul ăsta ei înlocuiesc drepturile propriu-zise, care sunt universale, cu o sumă de privilegii pe care le numesc, propagandistic, drepturi.

De-asta susţinătorii drepturilor sociale, economice ş.a.m.d. de la noi ar trebui să fie atenţi la erodarea drepturilor politice şi să intervină în apărarea lor. Fără o justiţie independentă, de exemplu, care să-ţi asigure respectarea dreptului la un proces echitabil, a dreptului la libertatea de exprimare şi de informare, a dreptului la libertatea de asociere şi a dreptului la libertatea de întrunire, e imposibil să mai poţi milita pentru drepturi sociale, să spunem.

După abuzurile jandarmeriei din 10 august, comise la comandă politică, legătura dintre drepturile politice şi celelalte drepturi începe să fie mai bine înţeleasă de o generaţie care nu s-a confruntat cu autoritarismul FSN la începutul anilor '90. Şi stânga socială şi dreapta economică par că încep să înţeleagă că drepturile politice trebuie apărate mai presus de orice, fiindcă fără ele toate celelalte drepturi pentru care militează ele devin irelevante. Sau cel puţin asta e speranţa mea: că diferitele tabere ideologice de la noi, ghidate până în prezent de broşuri propagandistice care ţineau loc de substanţă intelectuală, încep să-şi rafineze concepţia despre democraţie, forţate de gazele lacrimogene ale jandarmilor.

Dacă am dreptate, vom vedea apărând un consens transideologic privind apărarea preponderentă a drepturilor politice, care formează baza unui regim democratic. Doar plecând de la o astfel de bază comună tuturor vor mai putea avea sens accentele diferite puse pe diferite alte drepturi.

Dacă nu am dreptate, jandarmii de peste 20 de ani vor forţa reluarea discuţiei ăsteia – şi istoria se va repeta într-un mod plicticos şi păgubos pentru toţi.