Renunțarea la beneficiul decăderii

“În baza dreptului constituțional la informație, vă rog să-mi comunicați în ce condiții putem vorbi de o renunțare la beneficiul decăderii dintr-un termen” – M.T. Iași, jud. Iași

Beneficiul decăderii constă în posibilitatea celui în favoarea căruia a fost stipulat sau instituit termenul să își apere propriiile interese, invocând pierderea dreptului subiectiv primar al celui ce îi impune executarea unei obligații sau, după caz, stingerea dreptului potestativ și ineficacitatea actelor efectuate în realizarea acestuia.

Potrivit art. 2549 alin.1 Cod Civil, când termenul de decădere a fost stabilit prin contract sau printr-o dispoziție legală care protejează un interes privat, cel în favoarea căruia a fost stipulat ori instituit poate să renunțe, după împlinirea termenului, la beneficiul decăderii; dacă renunțarea intervine înainte de împlinirea termenului, sunt aplicabile regulile privitoare la întreruperea prescripției extinctive prin recunoașterea dreptului.

De asemenea, în conformitate cu alin. 2 al aceluiași articol, părțile nu pot însă renunța, nici anticipat și nici după începerea cursului lor, la termenele de decădere de ordine publică și nici nu le pot modifica, micșorându-le sau mărindu-le, după caz.

Din observarea dispozițiilor legale, se desprind următoarele cerințe pentru valabilitatea renunțării la beneficiul decăderii:

• termenul de decădere să fie de ordine privată.

Articolul 2549 alin.2 Cod Civil interzice în mod expres posibilitatea părților de a renunța la termenele de decădere de ordine publică, atât anticipat, cât și după începerea cursului lor. De asemenea, primul aliniat al aceluiași articol acordă posibilitatea renunțării la beneficiul decăderii exclusiv în ipoteza când termenul de decădere a fost stabilit prin contract sau instituit printr-o dispoziție legală care ocrotește un interes privat.

Este normal ca o atare posibilitate de renunțare la beneficiul decăderii să fie recunoscută numai în cazul termenelor de ordine privată, căci o parte nu poate renunța decât la beneficii ce interesează propria persoană sau propriul patrimoniu, nicidecum la cele de interes public;

• renunțarea să emane de la partea în favoarea căreia a fost stipulat sau instituit termenul de decădere;
• această parte să aibă capacitatea deplină de exercițiu și să facă actul renunțării având consințământ valabil exprimat;
• renunțarea să fie expresă sau să rezulte din fapte care să nu lase nicio îndoială asupra intenției de renunțare la beneficiul decăderii.

În literatura de specialitate s-a reținut de exemplu, că restituirea bunului mobil de către posesorul de bună-credință, în ipoteza art. 937 alin. 2 Cod Civil, către proprietar, după împlinirea termenului de decădere de 3 ani echivalează cu o renunțare a primului la beneficiul decăderii.

Nu putem spune că suntem în prezența unei renunțări tacite la beneficiul decăderii în ipoteza neinvocării acesteia în termenul instituit de art. 2550 alin.1 cu trimitere la art. 2513 Cod Civil, ci a unei decăderi a părții din dreptul de a invoca decăderea.  În concret, dacă partea nu invocă decăderea în condițiile specificate, aceasta însăși este decăzută din dreptul de a invoca decăderea, ceea ce nu echivalează cu renunțarea la beneficiul decăderii, ci cu pierderea acestui beneficiu.

• renunțarea trebuie să intervină după împlinirea termenului de decădere. Numai într-o atare situație, renunțarea va viza un beneficiu concret , iar nu unul eventual.

Pentru renunțarea anticipată intervenită înainte de împlinirea termenului de decădere, se aplică regulile privitoare la întreruperea prescripției prin recunoașterea dreptului, potrivit art. 2549 alin. 1.

Prin urmare, dacă partea declară expres sau rezultă tacit că renunță la invocarea în viitor a decăderii (la momentul la care termenul de decădere se va împlini), termenul de decădere se întrerupe (dacă a început să curgă) sau, după caz, nu va începe să curgă, de la data acestei renunțări. Termenul de decădere curs anterior renunțării, se șterge, iar ulterior începe să curgă un nou termen de decădere, raportat la art. 2541 alin. (1), (2) și (3) Cod Procedură Civilă.

Biroul teritorial Iaşi

Instituţia Avocatul Poporului

Consilier Paula Iekel