Reportaj de la cantina refugiaţilor. Chef Mircea Mihăescu, pe baricade de la 6 dimineaţa

Ora 6 dimineaţa. La bucătăria cantinei căminului Gaudemus, ce aparţine Universităţii  "Al.I. Cuza", forfotă mare: duduie cuptoarele. Mircea Mihăescu, chef bucătar, îşi instruieşte subalternii: “20 de kilograme de ceapă la tăiat, urmează tot atât ardei, cartofi, alte legume. Carnea, la sfârşit. Mircea, Diana, Vera, Vasi, şi ceilalţi, aţi înţeles ce aveţi de făcut?“. Totul pare a fi un sitcom, dar nu este. Nu este un juriu, nu votează nimeni nicio farfurie. Toţi însă se mişcă strună.

Şi IT-iştii ştiu să gătească cu suflet

Nimeni dintre cei strigaţi de chef nu este bucătar. Sunt voluntari, sunt oameni obişnuiţi care au venit să ajute. Mulţi dintre ei sunt foşti absolvenţi ai universităţii. “Sunt angajată la o firmă de IT. O colegă de-a mea a dat share pe Facebook, era prezentată oferta de a găti pentru refugiaţi. Şi mi-am spus că ar fi perfect pentru mine să pot ajuta. În viaţa de zi cu zi sunt specialist marketing la o companie de IT. Voiam să ajut cumva. Am donat bani, am donat obiecte, dar simţeam că vreau să fac mai mult. Ocazia asta mi s-a părut perfectă, pentru că îmi oferă oportunitatea de a interacţiona cu refugiaţii. Mi se părea greu, din punct de vedere emoţional. Dar vreau să ajut cumva. Mâncarea mi se pare un lucru ca o îmbrăţişare pe care o putem oferi oamenilor”, a spus Diana Niculăeş, voluntar la Gaudeamus.

Câte 100 de kilograme de legume de curăţat, pentru o ciorbă

Pentru cei ai locului, cei expermentaţi, mâncarea pentru refugiaţi este o provocare. Recunosc că fac altceva decât până acum, dar spun că o fac cu tragere de inimă, gândindu-se mereu că ar fi putut fi în locul refugiaţilor. "Este altceva acum. Noi vrem doar să ajutăm. Cred că se pune mai mult suflet acum, şi atunci are alt gust”, spune o bucătăreasă angajată aici încă de când s-a deschis cantina.

Şi chef Mircea Mihaescu recunoaşte asta. Mai are nevoie de oameni care să mestece legumele, să le taie, să ştie cât şi cum se asezonează mâncarea. “Momentan avem 5-6. O parte sunt studenţi, unii lucrează la instituţii care i-au detaşat la noi. Astăzi (ieri – n.r.) am făcut 120 litri de ciorbă de pui, pentru care am avut nevoie de 20 kg de ceapă, 20 kg de ardei. Am vorbit cu furnizori care să ne doneze ingrediente. Nu e plăcută o astfel de experienţă. Dat fiind contextul, o facem cu plăcere. Sunt mulţumiţi. Întotdeauna mâncarea făcută în cantitate mare este mai bună decât cea făcută acasă, în cantităţi mici. Sperăm să fie în continuare la fel. Ingredientul secret este gustul bucătarului. Dragostea pe care o pune. Asta am făcut-o de când mă ştiu. Şi întotdeauna o fac cu plăcere. De 15 ani în bucătărie”, spune Mircea Mihăescu.

Desert special: prăjitura “Pace"

Ceea ce face mâna de oameni de la cantina Gaudeamus, respectiv peste 300 de porţii de mâncare caldă pe zi, dirijate de ISU, pare poate puţin. Toată mâncarea este trimisă ucrainenilor cazaţi fie prin cămine universitare, fie pe la localnici. Cei de la Gaudeamus nu sunt singurii care îndulcesc zilele celor fugiţi din război.

“Cuptorul Moldovencei” oferă şi un desert special, numit “Pace”, o prăjitură pe care cei care o cumpără o împart pe din două cu refugiaţii. 50% din vânzări se duc tot către ei. “Pacea este o prăjitura pe care am ales-o din cel putin 10 alte prăjituri bune pentru a completa portofoliul Cuptorului. Este o prăjitură cu alune de pădure şi cremă de vanilie, cu mult unt. Ne-am inspirat din bucătăria de desert a lui Nicolae Tomescu. Cam aceasta este povestea prăjiturii «Pace». Şi vom direcţiona 50% din veniturile obţinute din vânzarrea prăjiturii către refugiaţi, până în ultima zi a războiului. Este drept, am gândit-o mai demult. I-am pregătit o inaugurare ca la carte şi sărbătoare. Din păcate, a venit războiul. Iar noi am dorit să facem ceva pentru a ajuta, pentru a fi alături. Aşa am denumit-o Pace. 50% din banii strânşi din această prăjitură îi vom direcţiona lunar către Fundaţia Comunitară Iaşi”, a spus Nicoleta Hriţcu, manager la Cuptorul Moldovencei.

Zilnic, în judeţ, prin vama Sculeni sau prin punctul de frontieră feroviar intră în ţară aproximativ 2.000 de refugiaţi din Ucraina. Mulţi dintre ei sunt în tranzit, dar din ce în ce mai mulţi şi-au arătat disponibilitatea de a rămâne la Iaşi.