Caută 
Reţeta lui Costăchel cu recomandarea Paharnicului: Friptură de curcan cu sos aromat de vin şi coniac
2 MIN
În ciuda titlului lejer pretenţios, această friptura de curcan cu sos aromat de vin şi coniac este de fapt foarte simplă. Cred că orice debutantă în arta culinară o va reuşi la perfecţie din prima, iar comesenii vor rămâne absolut extaziaţi în faţa talentelor ei de bucătăreasă.
Pentru că da, aţi ghicit, mai e şi grozav de bună, pe deasupra, friptura asta! Necesarul pentru 4 persoane? Cam 800 g carne de curcan, 2 căţei de usturoi, 2 crenguţe de rozmarin, câteva frunze de salvie, 50 g unt, 1 păhărel de coniac, 1 pahar de supă de pasăre, 1 pahar de vin alb sec, făină, sare şi piper.
Faceţi toaleta cărnii, porţionaţi-o după cum credeţi de cuviinţă. Tăvăliţi bucăţile prin făină şi scuturaţi bine excesul. Încingeţi, la foc moale, untul. Puneţi carnea la călit, împreună cu usturoiul curăţat, tăiat felii groase (când s-au înmuiat şi şi-au lăsat parfumul, eliminaţi-le).
Stropiţi carnea cu coniacul. Lăsaţi-l să se evapore şi turnaţi apoi supa şi vinul (încălzite, de preferinţă). Puneţi capacul şi lăsaţi carnea la înăbuşit până se înmoaie (orientativ, 40 de minute, dar depinde de grosimea feliilor). Cu câteva minute înainte de a fi gata, parfumaţi sosul cu salvie şi rozmarin, ambele curăţate şi tocate.
Serviţi friptura de curcan fierbinte, cu o garnitură după plac (piure, orez etc.) Variante? Păi în primul rând fireşte că aţi putea folosi şi altfel de carne (porc, vită etc.) Apoi desigur că verdeţurile ar putea fi măghiran, cimbru ş.a.m.d. (chestie de gust). Dar în primul rând versiunile pot apărea în legătură cu lichidul de stingere. Dacă la coniac parcă-i păcat să renunţaţi, fireşte că aţi putea folosi două pahare de supă. Sau două de vin (cu precizarea că parcă mai indicat ar fi, în cazul ăsta, unul demisec, să nu iasă sosul prea acru). Sau, dacă nu şi nu, puteţi turna şi apă caldă, dar ar fi păcat.
Nedeea 2016, Vinarte
Nedeea are o ţintă bine definită: e destinat amatorilor de cupaje complexe, din soiuri neaoşe româneşti. După ştiinţa mea, avem de-a face cu o combinaţie unică de soiuri roşii: Fetească Neagră, Novac şi Negru de Drăgăşani.
Vinul are o culoare vişinie cu bordură violet, iar nasul este exuberant, cu mure, coacăze, note de tutun şi condimente. Are un corp rotund, care pendulează între rustic şi elegant, o bună aciditate şi alcool destul de bine evidenţiat. Aromele predominante sunt cele de vişine şi cireşe negre amare, dar, dacă mai e lăsat puţin în pahar, vinul dezvăluie şi note de scorţişoară, piper şi lemn dulce. L-aş recomanda (puţin răcit) alături de o friptură de curcan cu sos aromat de vin şi coniac.
