Simplificând, banii împrumutați ajung în consumul care producere creșterea economică, care se duce în importuri, care presează deficitul de cont curent și influențează costurile cu care se împrumută banii. Ceea ce și explică recordurile anului 2022: record la deficitul comercial, record la deficitul de cont curent, recorduri la costurile de împrumut, rcord la datoria publică. Și, firește, creștere economică de top în UE.

Este exact motivul pentru care, numai aparent paradoxal, România nu găsește bani decât foarte scump, în ciuda creșterii economice de top.

Problema este, însă, că acest model nu duce către dezvoltare, ci alimentează economiile și locurile de muncă ale statelor din care importăm, cu banii împrumutați de noi.

România a înregistrat anul trecut o creștere economică estimată la circa 4,7% din PIB, între cele mai bune rezultate de la nivel european. Această creștere, robustă având în vedere contextul, nu a depășit cu mult avansul împrumuturilor și dobânzilor din 2022.

Consumul a fost, încă o dată, principalul motor de creștere, aspect nu tocmai favorabil dacă luăm în calcul că mare parte din creșterea consumului este satisfăcută din importuri, nu dintr-o creștere în tandem a capacităților de producție a economiei locale.

Datele INS aferente primelor nouă luni din 2022 arată că principalele ramuri care au contribuit la formarea PIB, pe partea de cheltuieli au fost:

consumul final efectiv: 772,7 miliarde de lei, 77,4% din PIB;
formarea brută de capital fix (investițiile): 297,7 miliarde de lei, 29,8% din PIB;
exportul net: cu o contribuție negativă de 72,1 miliarde de lei, echivalentul a 7,2% din PIB.

Mai mult, pe cursdeguvernare