Shane MacGowan, solistul trupei The Pogues, a murit la vârsta de 65 de ani

Muzicianul, printre ale cărui hituri se numără Fairytale of New York și A Pair of Brown Eyes din 1987, nu se simțea bine de ceva timp.

MacGowan a avut, de asemenea, probleme bine documentate cu drogurile și alcoolul.

Soția sa, Victoria Mary Clarke, a declarat că MacGowan „a însemnat totul pentru mine”.

Postând pe Instagram, ea a scris: „Nu știu cum să spun asta, așa că o voi spune pur și simplu. Shane… a plecat să fie alături de Iisus și Maria și de frumoasa lui mamă Therese”.

Ea a spus că MacGowan „va fi întotdeauna lumina pe care o țin în fața mea și dimensiunea viselor mele și dragostea vieții mele și cel mai frumos suflet și cel mai frumos înger și soarele și luna și începutul și sfârșitul a tot ceea ce îmi este drag”.

O declarație a purtătorului de cuvânt al lui MacGowan a confirmat că acesta „a murit liniștit la ora 3.30 în această dimineață (30 noiembrie) cu soția și și sora sa alături”.

„Rugăciunile și ultima împărtășanie au fost citite în timpul decesului său”, a adăugat el.

La 22 noiembrie, Clarke a declarat că el a părăsit spitalul, iar câteva zile mai târziu a spus că și-au sărbătorit aniversarea nunții și că sunt recunoscători că sunt „încă în viață”.

Născut în Kent, MacGowan a fost fiul unor imigranți irlandezi și a fost liderul trupei The Pogues din 1982 până la despărțirea lor în 2014.

El a format trupa punk irlandeză Pogue Mahone, prescurtată ulterior în The Pogues, în 1982 și a lansat șapte albume de studio.

În 1988, Kirsty MacColl a colaborat cu The Pogues pentru cântecul de Crăciun Fairytale of New York, scris de MacGowan, care a ajuns pe locul doi în topul britanic și rămâne unul dintre cele mai iubite cântece de Crăciun din Marea Britanie.

MacGowan a dezvăluit că a fost diagnosticat cu encefalită anul trecut, într-un videoclip postat pe rețelele de socializare în ajunul Anului Nou.

Aceasta este o afecțiune neobișnuită, dar gravă, în care creierul se inflamează, potrivit site-ului NHS.

De asemenea, el folosește un scaun cu rotile din 2015, după ce s-a rănit în urma unei căzături.

În 2018, a fost onorat cu un premiu pentru întreaga carieră la o petrecere de 60 de ani, organizată în National Concert Hall din Dublin.

Un documentar despre viața sa – Crock Of Gold: A Few Rounds With Shane MacGowan – a fost lansat în 2020.

A fost prieten apropiat cu cântăreața irlandeză Sinéad O’Connor, care a murit în iulie.

În comunicatul său, Clarke a spus: „Sunt binecuvântată dincolo de cuvinte pentru că l-am întâlnit și pentru că l-am iubit și pentru că am fost atât de nesfârșit și necondiționat iubită de el și pentru că am avut atât de mulți ani de viață și dragoste și bucurie și distracție și râs și atât de multe aventuri.

Nu există nicio modalitate de a descrie pierderea pe care o simt și dorința de a mai avea măcar unul dintre zâmbetele lui care îmi luminau lumea”.

Președintele irlandez Michael D Higgins l-a descris pe Shane MacGowan ca fiind unul dintre „cei mai mari lirici ai muzicii”.

„La fel ca mulți alții din întreaga lume, am aflat cu cea mai mare tristețe în această dimineață despre moartea lui Shane MacGowan”, a spus el.

„Cuvintele sale au conectat irlandezii din întreaga lume la cultura și istoria lor, cuprinzând atât de multe emoții umane în cele mai poetice moduri”.

Scriitorul Tony Parsons a postat pe rețelele de socializare: „Mi-l amintesc pe Shane MacGowan când era la mijlocul adolescenței și venea la Roxy din Covent Garden pentru a bate la tobe nesupravegheate în jacheta lui Union jack.

Un puști nebun cu un vis care a devenit unul dintre cele mai mari talente pe care aceste insule le-au cunoscut vreodată. Un gigant creativ. Somn ușor, Shane și ne vedem la numărul 1 de Crăciun”.