Şi imoralitate, şi agresiune, şi prostie sui-generis

E vorba de votul lui Năstase, mare proeuropean, cum îl mai consideră unii, ditmai vicepremier şi ministru de Interne în Guvernul Sandu, dat recent în şedinţa Adunării Parlamentare a Consiliului Europei pentru Rusia.

Hai că de la socialistul Bătrîncea (cu "î" din "i", cum îl dau portalurile de la noi) nu te puteai aştepta la altceva. Omul – dacă om e şi nu un scuipător de poncife ideologice – a făcut bucăţi harta României Mari în legislatura precedentă a parlamentului, plus o serie, plictisitor de lungă, de ieşiri, în presă mai ales, care l-au arondat definitiv printre martorii lui Putin. Era deci previzibil, ba chiar garantat.

Năstase însă, a cărui minte nu părea atât de înfundată, încât să nu realizeze în ce porcărie diplomatică ne bagă cu Ucraina devorată de ruşi în Donbas şi umilită prin raptul Crimeei, Năstase, care e totuşi român, măcar cu paşaportul, ne-a cam lăsat mască. Există, credeam (sancta simplicitas!), o limită şi în servitute, şi pasămite chiar în trădare, un fel de scrupul şi la ticăloşii terminaţi. Ba bine că nu: individul ăsta ne arată că se poate persevera oricât de mult în adâncurile josniciei.

Şi l-am fi luat, poate, ca pe un fenomen izolat, rătăcire de moment, oaie neagră etc., dacă în fundal nu s-ar profila un fel de recul sinergic, cu şeful Executivului la un capăt şi ministrul de Externe, la altul: acoladă în care încape şi coşcogeamite APCE.

Întrebată deunăzi cum comentează votul propriului vicepremier în favoarea revenirii Federaţiei Ruse în cadrul APCE, Sandu a scăldat-o în apele pudorii ofuscate: "Eu răspund doar pentru votul colegului meu Mihai Popuşoi. Cu domnul Năstase o să discutaţi dumneavoastră". Cu alte cuvinte, nu-mi forţaţi mâna, că nu ţine, nu atârn de gâtul colegului de bloc (politic) cuvenita etichetă de nemernic.

Externele, în ton, dar ceva mai elaborat ca arabesc diplomatic, au sugerat, şi ele, că nu e treaba lor: "În contextul discuţiei privind situaţia de la APCE, remarc că în orice republică parlamentară cu un sistem democratic bine pus la punct, unde funcţionează principiul separării puterilor în stat, anume Parlamentul conferă mandat de acţiune Executivului şi nu invers. Cu alte cuvinte nu este rolul Executivului să facă recomandari deputaţilor la APCE. Şi nici nu poate Executivul să ofere explicaţii privind acţiunile deputaţilor aleşi de popor". Nicu Popescu dixit!

Dar ce valoare au aceste penibile distanţări? Porcia lui Năstase îi angajează direct, cum ne angajeză, la rigoare, pe noi toţi, de la vădică la opincă, fiindcă ne afectează interesul fundamental de siguranţă în zonă. Partidul Unităţii Naţionale (care, aporopo, ne-a îndemnat în campanie să votăm cu ACUM) şi-a decapat, în fine, pata de pe ochi: "Sprijinirea Federaţiei Ruse în asambleea Consiliului Europei este un act nu doar neprietenesc şi imoral, ci şi un act de agresiune diplomatică la adresa Ucrainei. Prin votul său Andrei Năstase transformă Republica Moldova într-un complice al agresiunii Federaţiei Ruse în Ucraina. Partidul Unităţii Naţionale reaminteşte că statul ucrainean joacă un rol important în asigurarea securităţii naţionale, controlul frontierei de est a Republicii Moldova şi mai ales în reglementarea conflictului transnistrean. Ucraina a fost statul care, deşi aflat într-un război deschis cu Federaţia Rusă, şi-a asumat disponibilitatea de a sprijini retragerea trupelor şi muniţiilor ruseşti din Transnistria prin crearea unui coridor verde pe teritoriul său".

Nu mor nici de dragul lui Băsescu (preşedinte de onoare al PUN), nici al lui Anatol Şalaru (preşedinte executiv), dar afirmaţiile de mai sus sunt riguroase şi suficiente lor înşile: nu le poţi nici suprima, nici suplimenta, au finitudinea exactităţii. Votul lui Năstase în APCE – care ne-a arătat cum poate face pe ea însăşi o structură europeană din raţiuni pecuniare – e şi imoralitate, şi complicitate la agresiunea rusă, şi, cu o indelebilă notă particulară, prostie sui-generis.

Ghenadie Nicu este corespondentul "Ziarului de Iaşi" în Republica Moldova