Străzile de altădată

De Ioan MILICĂ

miercuri, 09 mai 2018, 01:50

1 MIN

Locuiesc pe o stradă cu două nume. În acte, strada poartă numele nobil al unui cărturar ieşean. În referirile cotidiene, strada este desemnată cu un alt nume, stabilit de botezătorii din era comunistă. De pe strada mea, trecutul glorios de luptă în contra forţelor reacţionare burghezo-moşiereşti nu a trecut în umbră, ci e viu şi palpitant. Îl evocă zilnic taximetriştii, curierii, poştaşii. Uneori, trecând pe strada mea, mă simt prins în timp, ca un crocodil îmbrăcat în chihlimbar mezozoic.

Orice ghid orăşenesc publicat în Epoca de Aur arată cât de crâncenă a fost schimbarea feţei onomastice şi toponimice a oraşelor, prin anihilarea vechilor denumiri şi impunerea altor denumiri, „corecte” din unghi politic. Astfel au apărut atât o geografie simbolică care bântuie până astăzi, ca o fantomă, minţile contemporanilor, cât şi o corectitudine politică care a şters de pe hărţi deosebiri înflorite în chip natural, de-a lungul a zeci şi zeci de ani.

Spre exemplu, un ghid al oraşului Bucureşti, publicat în 1962, evidenţiază, prin numele de instituţii şi de străzi, cam care erau dominantele ideologice întreţesute în onomastica şi în toponimia stabilite cu aprobare de la Partid (n.r.: numerele prinse între paranteze indică paginile din care au fost culese mostrele):

1) Denumiri ale unor unităţi industriale: Uzinele „Griviţa Roşie” (74), Uzinele „23 August” (77), Uzinele „Steaua Roşie” (79), Uzinele metalurgice „Timpuri Noi” (79), Uzina „9 Mai” (83), Fabrica „Victoria socialistă” (86), I.I.S. „Flamura roşie” (87), Uzinele textile „7 Noiembrie” (88), Fabrica „Tricotajul roşu”, Fabrica „Flacăra roşie” (89), I.I.S. „1 Mai” (90), Întreprinderea „I. C. Frimu” (91) etc.;

2) denumiri ale unor instituţii de învăţământ: Şcoala medie nr. 23 „Dr. Petru Groza” (121), Şcoala medie nr. 32 „Filimon Sîrbu” (121), Şcoala medie nr. 38 „23 August”, Şcoala superioară de partid „Ştefan Gheorghiu” (130), Institutul de ştiinţe economice „V. I. Lenin” (130), Institutul pedagogic „Maxim Gorki” (131) etc.;

3) denumiri ale unor instituţii de cultură: Muzeul „Marx-Engels-Lenin” de pe lîngă Institutul de Istorie al P.M.R. (153), cinematografele „Patria”, „Republica”, „Victoria”, „Flacăra”, „I. C. Frimu”, „Ilie Pintilie”, „1 Mai”, „30 decembrie” (182-184), bibliotecile „Cravata roşie”, „16 februarie”, „Th. Neculuţă” (208-209) etc.;

4) În sfera denumirilor de străzi se lasă cuprins următorul repertoriu:

a) denumiri referitoare la „părinţii fondatori”: Karl Marx, [Fr. Engels], [V. I. Lenin], [I.V. Stalin] etc.

b) denumiri referitoare la membrii eşalonului de conducere: [Ana Pauker], Dr. Petru Groza, [Gheorghe Gheorghiu-Dej], [Nicolae Ceauşescu] etc.

c) denumiri referitoare la „strămoşi”, „eroi” şi „martiri” ideologici: Constantin Dobrogeanu Gherea, Ştefan Gheorghiu; Olga Bancic, I. C. Frimu; Filimon Sîrbu, Ilie Pintilie, Vasile Roaită etc.

d) denumiri referitoare la momente cu rezonanţă ideologică internaţională şi naţională: 16 Februarie 1933 (greva muncitorilor de la Atelierele C.F.R. Griviţa) 6 Martie 1945 (instaurea primului guvern comunist în România), 1 Mai 1889 (Ziua Internaţională a Oamenilor Muncii), 9 Mai (ziua capitulării Germaniei naziste), 23 August 1944 (ziua „întoarcerii armelor”), 7 Noiembrie 1917 (instaurarea regimului comunist în Rusia), 30 decembrie 1947 (proclamarea Republicii Populare România) etc.

e) denumiri referitoare la locuri simbolice sub aspect ideologic: [Doftana] (închisoare în care au fost deţinuţi numeroşi lideri comunişti şi nu numai), [Griviţa] (Atelierele C.F.R. în care s-a desfăşurat greva muncitoarească din 16 februarie 1933) etc.

f) denumiri referitoare la lupta contra altor ideologii: Bd. Armatei Poporului, Şos. Armatei Sovietice, p. 350; Drumul luptătorilor antifascişti, p. 361 ş.a.

Fără a fi epuizat taxonomia vastului spectru de denumiri marcate ideologic, se poate adăuga că unele dintre ele reflectă marote ale doctrinei comuniste: lupta (Fabrica „Victoria socialistă”; Bd. Armatei Poporului, Drumul luptătorilor antifascişti, Şos. Armatei Sovietice), munca (Bd. ~, Piaţa ~, Str. Muncii, Str. Muncitorul, 373; Str. Proletarului, 379; Str. Romînia muncitoare, 380), progresul (Uzinele metalurgice „Timpuri Noi”, Str. Progresului), sacrificiul (Uzinele „Griviţa Roşie”, Fabrica „Tricotajul roşu”), naŢiunea (cinematografele „Patria”, „Republica”; Bd. Republicii) ş.a. Nici astăzi, după aproape treizeci de ani, însemnele acestei agresiuni aberante, dar cu bătaie lungă, nu au dispărut din mentalul colectiv.