Aproximativ 19% dintre sugari (0-12 luni) au dificultăți de somn, inclusiv trezirea frecventă noaptea și/sau probleme de adormire fără ajutor din partea părinților.

 

Aceste dificultăți au fost asociate cu sănătatea mintală mai slabă în copilăria timpurie, dar nu este clar dacă acest risc persistă în copilăria mai înaintată și dacă persistă, nu este clar dacă este posibil să apară simptome psihiatrice specifice.

 

Pentru a afla acest lucru, cercetătorii au extras date dintr-un studiu pe termen lung care urmărește starea de sănătate a 1.507 mame și copiii lor din Australia.

 

 

Mamele au descris modelele de somn ale bebelușului când erau de 3 luni, 6 luni, 9 luni și 12 luni, precum și date despre sănătatea lor mintală la vârsta de 4 și 10 ani.

 

De asemenea, au completat scala de anxietate pentru copil când acesta avea 10 ani. Analiza finală s-a bazat pe 1.460 de perechi mamă-copil.

În total, aproape un sfert din tiparele de somn (25%; 360) sugari au fost normale, în timp ce peste jumătate (56%; 817) au avut probleme de somn moderate și fluctuante și aproximativ 1 din 5 (19,5%; 283) a avut probleme persistente severe de somn.

 

Tulburările de somn au fost asociate cu riscuri crescute de anxietate din copilărie și probleme emoționale, a arătat analiza.

 

În comparație cu sugarii ale căror moduri de somn au fost normale, cei cu dificultăți de somn persistente și severe au avut de aproape 3 ori mai mare riscul de a avea simptome de probleme emoțională la vârsta de 4 ani și aveau mai mult de două ori mai multe șanse să îndeplinească criteriile de diagnostic pentru o tulburare emoțională până la 10 ani.

 

 

Tulburarea emoțională include oricare dintre următoarele: anxietatea de separare; fobie socială; agorafobie; tulburari obsesiv-compulsive; fobii specifice; tulburare de panică; stres post traumatic; anxietate generalizată; depresie; sau tulburare bipolară.

Bebelușii ale căror probleme de somn au fost persistente și severe au avut, de asemenea, de mai mult de două ori mai mare riscul să aibă anxietate de separare, teamă de a nu se răni, (fizic) și să fie mai anxioși în general până la vârsta de 10 ani.

Acesta este un studiu de observație și, ca atare, nu poate stabili cauza și nici nu au fost măsurate probleme neurologice, care pot afecta atât somnul, cât și sănătatea mintală. Studiul a inclus doar copii și mame australiene, astfel încât rezultatele sale s-ar putea să nu se aplice pe scară larg, cel puțin până ce acesta nu se va extinde pe un eșantion populațional mai mare.