Toamna

27 şi 31 august (Ziua Independenţei şi Ziua Limbii Române) reprezintă nu doar cele mai mari sărbători naţionale ale Republicii Moldova, dar pot fi considerate şi un fel de barometru care arată cum va fi noua toamnă politică ce urmează să înceapă peste Prut. Iar anul acesta, dacă barometrul este bun, pare să se profileze o toamnă mai fierbinte şi mai noroasă la Chişinău decât în mod normal.

Până acum câţiva ani, „politehnologii” de la Kremlin îşi securizau voturile din Republica Moldova pe două direcţii: întărirea partidului comunist/ socialist şi, în paralel, demotivarea alegătorilor apropiaţi de România şi Uniunea Europeană prin discreditarea ideii de unionism şi europenism. În timp ce liderii agreaţi de Kremlin erau arătaţi la televizor fiind duşi de mânuţă în vizite prin Rusia, pentru compromiterea apropierii de România şi Uniunea Europeană s-a folosit o altă tactică eficientă: rând pe rând, tot felul de terchea-berchea erau infiltraţi în rândurile unioniştilor şi proeuropenilor de bună credinţă pentru ca apoi tot aceştia să fie arătaţi cu degetul ca să înţeleagă mai bine societatea: „aţi vrut unionişti şi proeuropeni? ia uitaţi-vă ce adunătură de zăbăuci reprezintă ei cu adevărat!”. Exact la fel cum sunt folosite imaginile cu boli şi afecţiuni grave de pe pachetele de ţigări, dacă vreţi.

Câţiva ani de zile, această strategie a funcţionat cu succes. Până când alegătorii nu au mai putut fi păcăliţi şi, drept rezultat, ruşii s-au trezit că în Republica Moldova alegerile au fost câştigate zdrobitor de către Maia Sandu şi proeuropenii de la partidul PAS. Sau, depinde cum priveşti rezultatul votului, alegerile au fost pierdute catastrofal de către Igor Dodon, socialiştii săi şi pseudo-unioniştii de laborator.

Un ziarist de la Chişinău spunea că nu-i a bună atunci când îi vezi pe oamenii oligarhilor fugari Plahotniuc şi Şor lăudând brusc „limba română”, ori pe socialiştii din anturajul lui Dodon vorbind frumos despre valorile europene. Apariţiile şi mesajele publice din acest an de la Chişinău cu ocazia sărbătorilor din 27 şi 31 august sugerează faptul că cei care nu îşi doresc ca Republica Moldova să fie alături de Uniunea Europeană pregătesc o schimbare de strategie politică. Primii „sacrificaţi” sunt foştii „unionişti”, brusc transformaţi – conform scenariului – în „pragmatici” patrioţi şi apărători ai statalităţii Republicii Moldova, „dezamăgiţi de România şi UE”, aceştia anunţând pe diferite canale apariţia unor noi partide politice care au drept scop deturnarea voturilor de la proeuropenii de la PAS. 

După ruşinea păţită la alegeri de către Dodon şi socialiştii săi, dar şi în contextul războiului din Ucraina, Kremlinul pare să fi înţeles că în Republica Moldova, în acest moment, un partid pro-rus nu mai poate avea şanse de creştere electorală. Aşa că ruşii, în buna tradiţie de a distruge acolo unde nu pot construi, aparent pregătesc pentru Republica Moldova un nou proiect politic „proeuropean” pe care să-l poată gestiona cu uşurinţă şi care, în acelaşi timp, să saboteze din interior ideea de apropiere de Uniunea Europeană. Singurul lucru care mai rămâne de făcut este găsirea unui lider vizibil care să ducă de căpăstru acest cal troian. Şi dacă „unioniştii” gestionaţi până acum câtva timp de către oligarhul Plahotniuc au devenit brusc „statalişti”, de ce nu s-ar putea ca un fost socialist, crescut şi îndrumat personal de către Igor Dodon (aşa cum singur s-a şi lăudat fostul preşedinte al socialiştilor şi al Republicii Moldova, aflat acum în arest la domiciliu ca urmarea a investigării sale în mai multe dosare de corupţie), să devină brusc „proeuropean pragmatic”? Un om care să aibă dialog şi cu Moscova, şi cu Buzăul (locul său predilect de pelerinaje, mese festive şi dansuri populare), un om care să se ofere să negocieze preţul la gaz cu Rusia, dar şi care să le intre pe sub piele românilor naivi şi să le ia banii pentru amenajări de parcuri înainte de alegerile locale din Chişinău? Cine ar putea fi mai potrivit decât Ion Ceban, actualul primar socialist al Chişinăului? 

E drept că actualul primar socialist al Chişinăului, viitor lider „proeuropean”, acum câţiva ani – în calitatea sa de deputat socialist – semna pentru susţinerea unui proiect de Lege privind denunţarea Acordului de Asociere dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană, această asociere – după părerea sa sinceră – „ducând ţara spre catastrofă”, însă cine mai ţine minte exact toate aceste detalii…

Adăugaţi în tot acest context şi recentele declaraţii ale lui Serghei Lavrov, ministrul rus de Externe, cum că „Rusia va face totul pentru ca interesele populaţiei rusofone din Republica Moldova să nu fie afectate în nici un fel” ori că „Moldova trebuie să înţeleagă că dezvoltarea de ameninţări la adresa securităţii forţelor ruse de menţinere a păcii în Transnistria va fi considerată un atac asupra Rusiei, ca şi în Osetia de Sud, când pacificatorii noştri au fost atacaţi de Saakaşvili” şi veţi avea o imagine meteorologică mai clară asupra toamnei care urmează să înceapă.