Toţi angajaţii la stat lucrează pentru PARTID (că vor sau nu)

Premierul Marcel Ciolacu a promis toleranţă zero în cazul „lagărelor” pentru bătrâni, înfiinţate şi protejate cu larga complicitate a statului. Apoi s-a răzgândit, şi în loc să taie în carne vie, mai cu seamă în propriul partid, a dat vina pe societate în ansamblu. „Sistemul trebuie schimbat. Este nepermis să avem o mulţime de instituţii de control care îşi pasează vina una alteia. Trebuie regândit tot sistemul de la autorizare, monitorizare şi control”, a spus liderul PSD. El a precizat că este nevoie de „clarificarea” sistemului din punct de vedere legislativ, astfel încât „să nu mai existe portiţe pentru nimeni”, iar „cine nu îşi face treaba să plece acasă”. „Clarificarea” ar urma să fie transpusă în legislaţie în sesiunea parlamentară din toamnă.

Dacă liderul PSD îşi doreşte cu adevărat o reformă instituţională, nu doar în cazul azilelor pentru bătrâni, principala soluţie ţine de transparentizarea serviciilor publice. O transparenţă absolută, care să înlăture ab initio fuga de responsabilitate. Iar soluţia e simplă. Pe uşa fiecărei instituţii publice să existe un abţibild sau afiş mare, imposibil de ignorat vizual, cu partidul/partidele care controlează instituţia în cauză. În plus, fiecare funcţionar din instituţie – angajat sau numit politic –, de la director până la portar, să aibă scris pe ecusonul de serviciu numele formaţiunii care-l patronează. Eventual, atunci când e cazul, numele „grupării” din partid care-i plăteşte pâinea sau întreţinerea piscinei. Iar acest tip de transparenţă să se aplice la toate instituţiile, de la şcoala din cartier, până la Curtea Constituţională. Oamenii din sistem nu s-ar împotrivi. Iulia Scântei ar fi mândră să poarte pe roba de judecător simbolul „brătienilor”, iar Marian Enache – trei trandafiri „lichiţi” la piept. Mai mult, sistemul ar trebui extins şi în mediul privat, în cazul firmelor care supravieţuiesc sau prosperă din afaceri cu bani publici. Mai exact, companiile care în anul fiscal anterior au obţinut mai mult de 50% din cifra de afaceri din tranzacţii cu statul să fie obligate să precizeze acest fapt în anul următor, inclusiv prin menţionarea partidului care controlează instituţia publică partener.

Această modificare legislativă ar veni cu două beneficii majore. Pe de o parte, contribuabilul ar şti încă de pe treptele instituţiei cui să mulţumească sau pe cine să înjure pentru calitatea serviciului public oferit. Oricât ar scrie presa despre politizarea instituţiilor publice, e imposibil pentru omul de rând să reţină că spitalul X e al PSD sau oficiul de cadastru Y e moşia PNL.

Pe de altă parte, mult mai important, am asista la o creştere substanţială a calităţii serviciilor publice. Cu numele partidului scris mare pe ecuson, bugetarul cu filiaţie politică s-ar da peste cap să nu-şi facă de râs şeful. Ar şti că sesizarea cetăţeanului nu ajunge la vreun organ de control controlat de partid, ci chiar la sediul PARTIDULUI care-i plăteşte ratele. Ar fi conştient ce-l paşte dacă umple biroul „baronului” cu sesizări de la cetăţeni nemulţumiţi.

În speţa noastră, „lagărele” pentru bătrâni ar fi fost închise mult mai devreme dacă pe frontispiciul lor ar fi scris mare „centru PSD, garantat Firea/Pandele”. Nemulţumirile ar fi ajuns de îndată la urechile PARTIDULUI, nu s-ar mai fi rătăcit în corespondenţa arbitrară cu organele de control. PARTIDUL ar fi rezolvat rapid problema! Că dacă nu, şi cel mai dezinformat şi aerian cetăţean ar fi acuzat „centrele PSD, garantate Firea/Pandele”, nu nişte bieţi interlopi, intermediari pe traseul banilor.

Existenţa unor instituţii publice e cea mai mare ipocrizie pe care societatea românească o tolerează de peste 30 de ani. Nu există instituţii ale statului în ţara noastră. Toate funcţionează sub control privat, indiferent că „patronul” se numeşte partid, baron persoană fizică sau serviciu de informaţii. Or, acest „acţionariat” ar trebui expus cu litere mari pe fiecare clădire publică din România.

PS. Fireşte că soluţia rămâne depolitizarea instituţiilor publice şi profesionalizarea aparatului bugetar. Dar, oricât de tânăr ai fi cititorule, acest miracol nu se va produce în timpul vieţii tale.