Caută 
1 MIN
Făcând un pic ordine printre reviste, am dat peste nr.12 (primăvara 2013) al Diogenes Magazin, o revistă de promovare a cărţilor publicate de renumita editură elveţiană Diogenes. Primul număr a apărut în mai 2009, ultimul, pare-se, prin 2015. O găseam gratis în librăriile germane şi-mi procuram astfel o lectură faină de drum.
În numărul acesta, re-răsfoindu-l, am găsit câteva gânduri ale filozofului Friedrich Nietzsche, gânduri scoase din cartea Denken mit Friedrich Nietzsche (Să gândim cu FN, 2006, ediţie de buzunar, 160 p.). Săturat până peste gât de ce se-ntâmplă în România zilelor noastre, culmea fiind că ne aflăm în anul Centenarului, Centenar ce se va sărbători peste câteva zile, m-am gândit că măcar unele dintre gândurile lui Nietzsche (1844-1900) selectate din cartea amintită parcă se potrivesc, într-un fel sau altul, prezentului: fie în contrast, fie în consonanţă…
Cele patru virtuţi cardinale
„Oneşti faţă de noi înşine şi faţă de ce ne mai e prieten; curajoşi faţă de inamic; mărinimoşi faţă de cel învins; politicoşi – mereu: aşa ne vor cele patru virtuţi cardinale.“
Onestitate, curaj, mărinimie, politeţe. Patru virtuţi cvasi-absente din peisajul politicii româneşti contemporane (dar nu numai: şi prin alte colţuri ale lumii fenomenul e similar…). Zi de zi asistăm la manifestări grosolane ale minciunii cu repetiţie, ale laşităţii, ale egoismului exacerbat, ale impoliteţii pe post de glazură pe coliva trecutului ce nu se dă plecat de la putere.
Curat murdar
„Cine nu vrea să moară de sete printre oameni, trebuie să înveţe să bea din toate paharele; iar cine vrea să rămână curat printre oameni, trebuie să ştie a se spăla şi cu apă murdară.“
Hm, interesantă punere a problemei, nu-i aşa? În ce mă priveşte, nu pot lectura aceste două gânduri decât ca expresie a compromisurilor pe care, vrei – nu vrei, trebuie să le faci în viaţă în general şi în politică – da, în politică – în special. Limitările compromisurilor? Simplu: cele patru virtuţi cardinale.
Găsirea sfârşitului..…sau a încheierii:
„Pe maeştrii de prim rang îi recunoşti prin faptul că ştiu să găsească, în cele mari cât şi în cele mărunte, sfârşitul, fie el sfârşitul unei melodii ori al unui gând, fie el actul cinci al unei tragedii ori al unei acţiuni de stat.“
Legătura cu prezentul politic? Tragedia asta la care scriu de zor cei din coaliţia PSD-ALDE: parcă suntem la începutul actului cinci, iar de ei îşi vor găsi sfârşitul ajungând fiecare unde-i este locul (unii la puşcărie, alţii la coşul de gunoi al istoriei), tragedia va fi a lor. Dacă nu, tragedia va fi a noastră. Simplu de tot, nu?
Profunzimea şi obscuritatea
„Cine se ştie profund, caută claritatea; cine vrea să pară profund în faţa mulţimii, caută obscuritatea.“
Sincer să fiu, acest citat este preferatul meu. Şi nu cred că mai trebuie să-l comentez în vreun fel.
Dictonul cel mai vestit
O să-nchei cu cel mai cunoscut citat, întâmplător (sau nu) şi ultimul din grupajul amintit:
„Ce nu mă omoară, mă face mai puternic.“
Da, îi aparţine lui Nietzsche şi precis orice cititor l-a auzit într-o formă sau alta, în viaţa reală ori prin filme.
Să sperăm că dictonul se aplică şi democraţiei româneşti: ceea ce n-o omoară, o va face mai puternică. Şi asta aşa va fi, de vom reuşi să nu lăsăm ciuma roşie să ne-o omoare.
Pentru asta, însă, trebuie să nu-i lăsăm pe alde Dragnea&Co. să scrie ei actul cinci al tragediei noastre, ci să scriem noi, cetăţenii oneşti, curajoşi, mărinimoşi şi politicoşi actul cinci al tragediei lor.
La mulţi ani, România!
Michael Astner este poet, traducător şi publicist
