Un referendum pentru Dragnea

Organul oficial de propagandă rusă în România, site-ul sputnik.md, a salutat votul drept un „moment istoric“. Şi asistăm la un moment istoric, măcar dintr-un punct de vedere. E pentru prima dată când românii sunt chemaţi la un plebiscit despre care au formată clar o opinie „pro“sau „contra“. La referendumul privind reducerea numărului de parlamentari existau sute de mii de anti-băsişti, de neamuri ale polititrucilor şi alţi „taie frunze“care cumpăneau ce să voteze. În cazul de faţă, vom participa la un joc de „ţară, ţară, vrem ostaşi“ în care nimeni nu va sparge rândurile inamicului pentru a face recrutări. Va fi o pierdere de vreme pentru liberali (nu penelişti) să le explice conservatorilor de ce trebuie boicotat referendumul, şi viceversa. Din păcate, puţini vor avea răbdarea să asiste impasibili la încleştările infantile ale celor două tabere, aşa că ne aşteaptă o lună plină de agresivitate şi istericale. Nici că se putea mai „bine“ în an de Centenar. Dar hai să privim şi partea plină a paharului. Poate că după referendum, indiferent de rezultat, învingătorul va fi suficient de înţelept să întindă mâna celui învins. Ar fi un semn că n-au trecut 100 de ani de pomană, că societatea românească e suficient de matură şi unită să treacă şi peste cele mai sensibile dezacorduri.

Cum discuţiile pe fond ţin de „crezul intim“ al fiecăruia (un clişeu care o să ne iasă pe gât până pe 7 octombrie), să cântărim ce partide pot exploata politic cel mai bine referendumul. USR are avantajul că şi-a clarificat ideologic poziţia printr-un sondaj intern, chiar cu preţul unor victime colaterale. Să ne amintim că exact disputa din interiorul Uniunii pe această temă a dus la ruptura de Nicuşor Dan şi a altor membri fondatori ai partidului. Pentru că şi-au asumat din timp poziţia, pe termen scurt referendumul e un calcul cu sumă zero pentru USR. Va pierde şi va câştiga simpatizanţi în mod egal, în zona marjei de eroare. Pe termen mediu şi lung, în măsura în care îşi va păstra relevanţa politică, partidul va deveni tot mai frecventabil pentru tinerii educaţi, din mediul urban. Cam ce era Partidul Naţional Liberal în urmă cu 20 ani, înainte de baronizare.

PNL va ieşi cu imaginea uşor şifonată, dar fără pierderi electorale majore. În mare, simpatizanţii partidului ştiau la ce să se aştepte. Dimpotrivă, participarea directă a unor decidenţi locali PNL la campania „pro-vot“ s-ar putea dovedi un antrenament reuşit în perspectiva alegerilor europarlamentare. Plus o reînnodare a legăturilor cu mai marii Bisericii, deloc de lepădat la câte scrutine urmează. La PMP nu există alt Dumnezeu în afară de Băsescu, membrii ALDE se închină la Tăriceanu, pentru maghiari Pădurea e sfântă. Votanţii celor trei partide „balama“ nu vor suferi nelinişti identitare, fiecare cu credinţa lui.

Nu-i vreun secret, Liviu Dragnea va fi principalul beneficiar al referendumului. Liderul PSD împuşcă trei iepuri dintr-un foc. 1. Modifică radical agenda publică pe următoarea lună (adio dezbateri despre pesta porcină, integritate, inflaţie…). 2. Recâştigă (temporar) sprijinul tuturor baronilor. Niciunul nu se va pune rău cu preoţii din circumscripţie. De fapt, până pe 7 octombrie, cine îl contrazice pe Dragnea îl contrazice pe Dumnezeu, face jocul necuratului, sabotează sfânta misiune a partidului. 3. Îşi cultivă relaţia cu mai marii BOR. Şi Dragnea bifează toate obiectivele la preţ redus, în condiţiile în care de mobilizarea la urne se vor ocupa reprezentanţii bisericilor. Dacă referendumul nu trece (e nevoie de vreo 5,5 milioane de voturi), va împărţi creştineşte responsabilitatea eşecului cu liderii celorlalte partide „pro“.