Caută 
1 MIN
Un raport asupra calităţii vieţii culturale din marile oraşe ale României arată că infrastructura culturală a oraşului Iaşi a suferit o slăbire semnificativă după 2010. Conform datelor statistice analizate de specialiştii Institutului Naţional pentru Cercetare şi Formare Culturală (INCFC), urbea care a fost odinioară capitala Moldovei nu se află în clasamentul primelor zece oraşe româneşti, privite din unghiul resurselor, activităţilor şi strategiilor care joacă un rol semnificativ în dezvoltarea unui centru cultural.
Oraş universitar cu o bogată tradiţie cultural-ştiinţifică, Iaşul a fost întrecut în ultimii ani de localităţi precum Miercurea Ciuc sau Sfântu Gheorghe, fără a mai pune la socoteală competiţia pierdută în faţa unor municipii cum ar fi Clujul, Sibiul, Timişoara sau Craiova. Indicii pe care cercetătorii INCFC i-au avut în vedere, respectiv 1. infrastructura culturală, 2. participarea culturală, 3. cheltuielile pentru activităţi culturale, 4. resursa umană angajată în acţiuni culturale şi 5. dezvoltarea industriilor creative, au permis conturarea următorului profil, extras din Caietele Culturadata, vol. 1/2017, p. 40:
„Iaşi este un oraş cu potenţial cultural crescut, fiind unul dintre oraşele care se bucură de o infrastructură culturală diversă (teatre, operă, filarmonică, muzee, trei cinematografe), are o participare culturală destul de crescută, deţine instituţii de învăţământ de prestigiu în domeniul artelor care formează un număr crescut de resurse umane specializate şi un sector al industriilor creative dintre cele mai dezvoltate. Cu toate acestea, categoria de infrastructură culturală, în scădere în ultimii trei ani, poate trage un semnal pentru o atenţie mai mare către această dimensiune a vitalităţii culturale de care depinde şi nivelul de consum cultural al populaţiei”.
Considerat în mod distinct, fiecare parametru reflectă o altă faţetă culturală a Iaşilor. Conform indicelui de infrastructură culturală, municipiul Iaşi se plasează cam la mijlocul clasamentului, ocupând poziţia a 20-a din totalul celor 46 de oraşe incluse în analiză. Tradus în termeni simpli, reperul statistic semnalează că instituţii culturale precum bibliotecile, cinematografele, filarmonicile, muzeele, teatrele sunt prea puţine în raport cu numărul de locuitori. Investiţii majore în această direcţie sunt, în viitorul apropiat, aproape inexistente. În ţara în care construcţia de autostrăzi şi cea de spitale sunt sinonime cu veşnica amânare, ridicarea unei biblioteci moderne ar fi probabil privită ca un soi de „ţara arde şi baba se piaptănă”. Ce edil şi-ar asuma un asemenea risc?
Indicele de participare culturală, calculat în acord cu numărul de participanţi la un eveniment dat, ne plasează pe locul al 12-lea, ceea ce înseamnă că locuitorii unor oraşe precum Clujul, Sibiul, Piteştiul, Tulcea, Galaţiul sau Oradea sunt mai interesaţi de agenda culturală zilnică decât ieşenii.
Alocările bugetare cu destinaţie culturală au plasat Iaşul în zona de mijloc a topului, pe locul al 16-lea. Cu alte cuvinte, se alocă anual bani pentru îmbunătăţirea ofertei culturale, însă fondurile nu sunt tot atât de consistente ca în cazul unor municipii cu administraţie mai vioaie, cum ar fi Craiova, Roman, Târgu Mureş, Drobeta-Turnu Severin sau Satu Mare, pentru a le pomeni doar pe cele fruntaşe.
În ceea ce priveşte resursele umane specializate, adică segmentul de populaţie alcătuit din elevi, studenţi, cursanţi şi cadre didactice din instituţiile de învăţământ cu profil cultural, precum liceele, şcolile populare şi universităţile de artă, oraşul nostru se află, de asemenea, în plutonul de mijloc, după Miercurea Ciuc, Târgu Jiu, Sfântu Gheorghe, Slatina sau Reşiţa, pentru a enumera doar câteva centre urbane mai bine plasate decât municipiul Iaşi. De altfel, cronica sărăcie moldovenească rezonează cu observaţia că în fruntea cozii se regăsesc oraşe precum Vaslui, Oneşti sau Bârlad.
Cel mai încurajator este indicele calculat pentru industriile creative, conform căruia Iaşul ocupă poziţia a şasea din totalul de 46. Acesta este punctul forte al vieţii culturale ieşene şi nu este lipsit de importanţă să constatăm că noile tehnologii informatice pot juca un rol foarte important în consolidarea reputaţiei de oraş smart. Focalizarea finanţărilor publice şi private asupra acestui reper ar putea contribui la îmbunătăţirea calităţii vieţii culturale ieşene. Dezvoltarea industriilor creative se poate dovedi un câmp de acţiune care ar dezmorţi atmosfera patriarhală şi molcomă care pare a domina viaţa culturală a urbei. Sub acest aspect, consolidarea unor ramuri creative precum arhitectura, artele, publicitatea, designul, moda, cinematografia, piaţa muzicală şi cea editorială şi-ar face repede simţite efectele benefice. Uşor de zis, greu de făcut.
Ioan Milică este conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi
