Vom (mai) citi în viitor?

În filmul Superman, personajul Jor-El, interpretat de către Marlon Brando, îşi salvează fiul nou-născut, Kal-El (viitorul Superman interpretat de către Christopher Reeve), trimiţându-l de unul singur într-o navă spaţială care părăseşte planeta Krypton, către Pământ. Civilizaţia Krypton era cu câteva mii de ani înaintea celei pământene, ceea ce i-a permis lui Jor-El să-şi înconjoare fiul cu un soi de cristale care conţineau o grămadă de cunoştinţe, de la teoria lui Einstein, până la scrierea chinezească, cunoştinţe care urmau să treacă în creierul micuţului kryptonian în drumul acestuia spre Pământ, şi toate astea spre stupefacţia şcolarilor care vedeau filmul la cinema, mulţi dintre ei experimentând deja, fără niciun rezultat, dormitul cu cartea sub pernă, în lipsa cristalelor miraculoase!

Se vorbeşte foarte mult despre avantajele pe care le oferă cititul. Dacă tragem cu ochiul pe Internet, vom constata că multe din îndemnurile către citit sunt enunţate atât de anost şi de neconvingător, încât par a fi scrise de persoane care nu prea s-au omorât cu această îndeletnicire: Reduce stresul şi depresia, Dezvoltă creierul, Extinde nivelul de creativitate, Ajută la concentrare şi focusare, Poate fi un hobby avantajos, Este o formă de entertainment ieftină, portabilă şi uşor de manevrat, Te motivează, Devii mult mai empatic, Îţi creşte stima de sine, Te ajută să dormi mai bine, Dezvoltă capacitatea de a socializa, Înveţi în ritmul propriu, Ai de unde alege, Nu există efecte secundare ale lumii digitale, Sunt mai bune decât filmele etc. (mai lipsea să se spună că cititul ajută la slăbit).

Circulă un clişeu conform căruia lumea nu mai citeşte. Da, lumea de la noi nu mai citeşte, românii fiind ultimii din Europa în ceea ce priveşte această preocupare, însă nu se poate spune că lumea, în general, nu mai citeşte, ba dimpotrivă. Într-un articol din Dilema veche din 2016, Mircea Vasilescu arăta că numărul de cititori adulţi din SUA a crescut de la 42% la 50%, pe fondul accesului la Internet. Acelaşi lucru s-a petrecut şi mai spre încoace, pe fondul accesului major la cartea electronică, facilitat de tehnologie şi impus şi de contextul pandemic. Oricum, tehnologia a uşurat dintotdeauna accesul oamenilor la lectură, ca, de exemplu, inventarea tiparului de către Johannes Gutenberg, la mijlocul sec. XV, atunci când a fost tipărită Biblia, care s-a răspândit în tot spaţiul cultural german. Se poate concluziona că tehnologia ne apropie de lectură, de carte, că este vorba de presa lui Gutenberg, sau de tabletele din prezent. Tehnologia reînvie nişte obiceiuri de lectură pierdute. Astfel, audio-book-urile, ascultate de întreaga familie într-o maşină care se deplasează în coloană cu ameţitoarea viteză medie de 3 km/ h, seamănă foarte mult cu vechile practici medievale din mănăstiri, când lecturile se făceau în grup.

Tehnologia va mai ajuta cititul şi într-un alt mod: e vorba de maşinile autonome, fără pilot. Un om petrece trei ani din viaţă la volan. Dacă scapă de această corvoadă, ar putea foarte bine să facă o grămadă de alte lucruri, printre care, eventual, în lipsă de ceva mai bun, să citească. În trei ani, fără să faci nimic altceva, ai putea citi aproape 1000 de cărţi a câte 400 de pagini fiecare. Iată ce mare salt cultural, neaşteptat, va produce generalizarea autoturismelor fără pilot.

Ce se va întâmpla, totuşi în viitor? După Thomas Edison, „… Cărţile vor deveni în curând ceva desuet în şcoli… Orice ramură a cunoaşterii umane poate fi predată cu ajutorul filmelor. Sistemul nostru şcolar va fi complet schimbat în decurs de zece ani.” Previziunile acestea nu s-au adeverit (Edison nici nu avea prea multă şcoală, ce-i drept), dar, în prezent, imaginea, şi imaginea în mişcare mai ales, reprezintă o alternativă importantă la lectură, aşa că nu se poate spune că marele inventator chiar a dat greş. Elon Musk, el însuşi un om şcolit bine, un cititor înrăit de mic, spunea acum câtva timp că …Aş încuraja oamenii să citească o mulţime de cărţi. Tot Elon Musk, prin compania sa Neuralink dezvoltă un cip cerebral destinat recuperării vederii şi restabilirii activităţii motrice. Acest tip de interacţiune cu creierul uman îl face pe Ray Kurzweil (n. 1948), unul din marii informaticieni ai lumii, să considere că, în viitor, tehnologia de comunicare dintre lumea electronică şi lumea neuronală va permite administrarea de fluxuri de date care să permită descărcarea rapidă a cunoaşterii pe extensiile electronice ale creierului (Ray Kurzweil, Epoca maşinilor spirituale. Când computerele depăşesc inteligenţa umană). Tot Kurzweil ne spune că, în viitor, …vei putea să dai clic mental pe website-ul de literatură franceză şi să descarci cunoştinţele direct de pe site, sau …vom avea implanturi neuronale care ne vor extinde capacitatea de reţinere a cunoştinţelor, pentru amplificarea memoriei. Cu alte cuvinte, povestea cu micuţul kryptonian care doarme liniştit în timp ce milioane de cărţi i se transferă în creier, este posibilă.

Până atunci mai este ceva timp, aşa că, în viitorul apropiat ar fi înţelept să ne ţinem de carte, după cum ne spun Jean-Claude Carriére şi Umberto Eco, într-un dialog publicat la Humanitas sub titlul foarte tranşant şi dezarmant pentru unii: Nu speraţi că veţi scăpa de cărţi.

În perioada comunistă, în Piaţa Unirii din Iaşi, pe acoperişul clădirii în care funcţiona Cinema Victoria, trona o lozincă uriaşă, din corpuri fluorescente care nu mai funcţionau demult: Citiţi zilnic Scînteia!. După 1989 a fost dată jos denumirea oficiosului PCR şi, astfel, a rămas o vreme în centrul Iaşului cel mai frumos îndemn: Citiţi zilnic!

Prof. univ. dr. ing. Neculai Eugen Seghedin este cadru didactic şi prorector responsabil cu activitatea didactică la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi