Drogul la romani

Se spune despre politicienii nostri ca vorbesc mult si nu fac nimic. Ca, in ciuda inactivitatii lor, tin sa dea impresia ca se pricep si ca sint gata sa rezolve orice. Nu-i adevarat. Nu in totalitate. Exista si lucruri cu adevarat importante despre care nici macar nu vorbesc. Ati auzit, spre exemplu, pe vreun politician roman ridicind, fie si din considerente strict electorale, problema traficului, comercializarii si consumului de droguri in Romania? Noi n-am auzit. Si totusi riscam o profetie. In citiva ani, putini, subiectul droguri va deveni unul dintre cele mai importante pe agenda oricarui partid sau politician care se respecta.
Pentru cei mai multi dintre noi – si acesta e motivul principal pentru care si politicienii tac – problema drogurilor pare una cu totul marginala. Mai auzim sau citim din cind in cind despre cite-o captura la granita, dar aproape niciodata protagonistii unor asemenea scandaluri nu sint romani. Mai scriu unele publicatii despre tineri, de data aceasta romani, care se drogheaza, dar acestia par, la rindul lor, doar niste nefericite exceptii. Oricum, cind e vorba de droguri, informatiile sint fie sumare, fie prezentate intr-un registru senzationalist. Iar cind cineva se mai invredniceste sa trateze problema ca fenomen, concluziile sint la fel de sarace si superficiale. Ca si cu homosexualitatea la inceputul anilor ’90, tratam aceasta chestiune mai degraba ca pe un tabu. Ori nu exista, ori, daca tot se-ntimpla sa existe, e diavolul in persoana.
De citeva zile, informatii despre traficanti, retele, capturi si drogati par sa ne invadeze. La Iasi, politistii aresteaza citiva tineri care cultivau si produceau canabis pentru "piata" locala. La numai o zi, aparent fara nici o legatura cu Iasul, politistii bucuresteni descopera o minifabrica de droguri sintetice, cu marfa, zic evaluatorii, de circa doua milioane de dolari. Dar daca mai rasfoim vreo trei zile in urma, dam peste o alta intimplare. Secretara unui senator PSD, fost PRM, e arestata pentru trafic de cocaina printr-o filiera coordonata de sotul, vechi infractor fugit in America de Sud. Si, ni se mai aduce aminte, o retea care pare sa aiba legatura cu intimplarea de mai sus fusese descoperita cu mai mult timp in urma. Trecem peste coincidente. De acestea se ocupa, asa cum ne-a obisnuit, Ministrul Informatiilor Publice. Important e ca in sfirsit se pune problema si ea poate fi discutata mai serios.
Comparativ cu ceea ce se-ntimpla in lume, dar si in multe tari din zona noastra, in Romania, productia, traficul si consumul de droguri sint relativ modeste. Acesta e primul lucru care trebuie cunoscut si recunoscut. Motivele sint usor de identificat. Traficul dinspre Est, mai ales Turcia, tarile caucaziene si ale Asiei de sud-vest, spre Occident, care e principala piata de desfacere, e mult mai facil de realizat prin fosta Iugoslavie, Moldova si Ucraina. Consumul e redus pentru simplul motiv ca drogul e un produs scump si vinzarea lui in Romania nu-i o mare afacere. In ceea ce priveste productia, principalul impediment pare sa fie lipsa traditiei dar si a interesului celor care se ocupa cu comercializarea drogurilor pe pietele profitabile. Dar aceasta nu inseamna ca Romania nu are potential. Dimpotriva. Potentialul e enorm.
Odata cu stabilizarea regiunii balcanice si cresterea nivelului de trai, Romania va deveni tot mai interesanta atit ca ruta de trafic, datorita pozitiei totusi "strategice", cit si ca piata de desfacere. Iata de ce a trage de pe acum un semnal de alarma nu e deloc gratuit. Dar si masurile trebuie sa fie pe masura. Iar, de aici, al doilea lucru care trebuie inteles e modul in care tarile cu experienta in domeniu trateaza un asemenea fenomen. Diabolizarea laolalta a drogului, traficantului si consumatorului n-a dat nici un rezultat. Inchisorile si centrele de reeducare din Occident si din Statele Unite sint pline de tineri si adolescenti, in timp ce industria drogurilor e mai dezvoltata ca niciodata. Solutia adoptata pina de curind a fost cea de interzicere totala si condamnare dura si fara echivoc a oricarui individ, indiferent de pozitia sa in reteaua acestei uriase industrii: producator, angrosist, traficant, comerciant sau consumator. Studii intense si indelungate au aratat ca, pina la urma, o anumita liberalizare, in sensul dezincriminarii penale a consumatorului, a comercializarii libere, desi doar in cantitati mici, a unora dintre drogurile usoare, masuri mai inteligente de educare a populatiei, in special a tineretului, precum si o mai mare atentie acordata modului de tratare a celor afectati de consumul de droguri dau mult mai bune rezultate. Dar la aceasta concluzie s-a putut ajunge doar dupa ce s-a inteles ca industria drogurilor e cu atit mai greu de combatut cu cit pretul final al produsului e mai mare. Iar mecanismul formarii acestui pret e de-a dreptul diabolic. In cazul heroinei, spre exemplu, pretul la consumator ajunge pina la o mie de ori pretul producatorului. Or, tocmai acest lant al profiturilor face ca industria sa prospere si sa atraga direct sau indirect, pina la nivel de autoritati, o masa imensa de participanti. Sint lucruri pe care trebuie sa le intelegem de pe-acum pentru ca oricum consumul de droguri in Romania va creste cu siguranta.
Pavel LUCESCU