The Guardian: Caderea Zidului Berlinului si „1989”, personaje privilegiate de arta ultimelor doua decenii

luni, 03 august 2009, 13:32
5 MIN
 The Guardian: Caderea Zidului Berlinului si „1989”, personaje privilegiate de arta ultimelor doua decenii

O ampla analiza publicata de "The Guardian" releva modul in care evenimentele din 1989 au inspirat si influentat artisti din diverse domenii, de pe ambele parti ale Cortinei de Fier. De la piesa "Rock’n’Roll" de Tom Stoppard, la reintoarcerea lui Nureyev in Rusia pentru filmul care a castigat un Oscar, "The Lives of Others", criticii consultati de "The Guardian" evalueaza impactul cultural al evenimentelor din anul care a marcat destramarea uneia dintre cele mai nocive ideologii ale secolului trecut. 

Teatrul are in Vaclav Havel un cronicar al anilor post-comunisti in Europa. Timp de 40 de ani, fostul presedinte ceh a examinat cauzele si consecintele revolutiei de catifea la care a contribuit.  Multe dintre istorisirile lui Havel stau in spatele celei mai celebrate piese de dupa caderea zidului, "Rock’n’Roll", drama lui Tom Stoppard din 2006, care pune in scena 25 de ani de istorie ceha si omagiaza trupa Plastic People of the Universe din Praga, care a fost persecutata in Cehoslovacia anilor ’70. Stoppard nu este singurul scenarist provocat de tema razboiului rece. In 2003, Michael Frayn a scris piesa "Democracy" despre reunificarea germana, iar Marius von Maywnburg repune in scena 60 de ani de istorie germana, in  "The Stone".

Caderea zidului Berlinului a fost speculata mai ales de arta contemporana. Germanul Thomas Demand a modelat si apoi a fotografiat un birou STASI in miniatura, iar Jane si Louise Wilson au filmat cladirea reala a Ministerului pentru Siguranta Statului, aratand mobila si ehipamentul de spionaj primitiv, inclusiv un trunchi de copac fals, cu gauri pentru ochi. Sophie Calle, artista franceza conceptuala, s-a angajat intr-un proiect mai sofisticat, fotografiind locurile din Berlinul de Est in care candva tronau monumente comuniste.

In ceea ce priveste Zidul Berlinului, multi artisti si-au lasat amprenta pe acesta. In prezent, conservatorii incearca sa pastreze imaginea pictata de Dimitrij Vrubel in 1990 pe zid, infatisandu-l pe liderul sovietic Leonid Brejnev sarutandu-se cu Erich Honecker. Imaginea exista inca pe East Side Gallery, cea mai mare parte a zidului ramasa inca in picioare.

In cinematografie, caderea zidului a fost un subiect fecund, provocand o explozie de filme germane, incepand cu documentarul "November Days: Voices and Choices" produs de Marcel Ophüls in 1990. Alte productii cinematografice pe acest subiect sunt "Outside Time" regizat de Andreas Kleinert in 1995, centrat pe prabusirea unui mic oras din estul germaniei si "Troller Amongst Germans" (1995) regizat de George Steffan, un documentar despre atitudinile germanilor in fata reunificarii. In 1990, a atras atentia pelicula "No Place to Go" de Oskar Rohler, un portret usor fictiv despre impactul pe care reunificarea l-a avut asupra mamei regizorului, care a inceput sa bea si s-a sinucis.

Doua filme produse la mai mult de un deceniu de la evenimentele din 1989 s-au dovedit a fi succese comerciale apreciate de critici. Primul, regizat in 2003 de Wolfgang Beckerl este "Good Bye, Lenin!" care satirizeaza reunificarea prin povestea unui comunist dedicat care intra in coma in 1989 si se trezeste dupa caderea zidului. Thriller-ul "The Lives of Others" (2006) este al doilea film de succes, regizat de de Florian von Donnersmarck, in care actorul german Ulrich Mühe joaca rolul uni capitan din STASI, care incepe sa-si puna la indoiala munca in timp ce supravegheaza un scenarist disident in 1984. "The Lives of Others", care a castigat un Oscar pentru cel mai bun film intr-o limba straina, este considerat de critici un film politic de o rara inteligenta.

Nici opera muzicala clasica nu a ignorat anul1989, iar impactul asupra muzicienilor si compozitorilor din fostul bloc comunist a fost colosal. Muzica germana, in special cea a lui Beethoven, a jucat un rol simbolic in celebrarile de dupa caderea zidului. In 1989, de Craciun, americanul Leonard Bernstein, care dirija simfonia "Oda bucuriei" a inlocuit cuvantul "bucurie" cu "libertate".

Zidul Berlinului a devenit rapid simbol al muzicii pop si rock. In anii ’70 si ’80, multi artisti au facut referire la razboiul rece – Pink Floyd ("The Wall"), Frankie Goes to Hollywood ("Two Tribes"), Abba (The Visitors), Elton John ("Nikita") si Nena ("99 Luftballons"). Evenimentele din 1989 au fost reflectate in melodii precum "The Night That the Wall Came Down" al trupei Stiff Little Fingers, "A Great Day for Freedom" cantata de Pink Floyd si "Wind of Change" al trupei germane The Scorpions. Au fost voci care au sustinut chiar ca muzica pop a fost cea care a produs fisurarea zidului. Desi inspirat de sentimentele anti-americane din Iran, single-ul lui Neil Young "Rockin’ in the Free World" a devenit in 1989 un imn al timpului.David Hasselhoff, celebru pentru rolul din serialul american "Baywatch", era in acele vremuri un rocker de succes in Germania. Single-ul sau "Looking for Freedom" a devenit un mare hit in 1989, iar David a fost primul care a cantat langa zid dupa daramare, de Anul Nou.

In literatura insa, putini s-au incumetat sa scrie despre 1989. Unul dintre marile titluri despre evenimentele din 1989 este "Waiting for the Dark, Waiting for the Light" de Ivan Klíma, a carui actiune se desfasoara in timpul revolutiei de catifea din Cehoslovacia, spunand povestea vietii unui cameraman cinic, ale carui idealuri au fost compromise de complicitatea sa cu vechiul regim. Milan Kundera nu a scris un roman care sa atace frontal anul 1989, insa a oglindit precaritatea vietii cotidiene intr-un sistem opresiv, iar mai apoi dilemele reintoarcerii din exil in Praga post-comunista, in nuvela "Ignoranta".

Alti scriitori din blocul sovietic au gasit inspiratie in evenimentele din 1989 si au publicat satire postcomuniste, printre care "Death and the Penguin" de Andrey Kurkov, "Mercedes-Benz", de Pavel Huelle si "The Clay Machine-Gun", de Victor Pelevin.  Unul dintre cronicarii fictionali ai anului 1989 este Julian Barnes, al carui roman din 1992, "The Porcupine", spune povestea procesului unui dictator dintr-un stat sovietic fara nume, care a fost proaspat destituit. (NewsIn)

Comentarii