Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Memoria spatiului academic

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    De ieri s-a deschis, pentru public, Muzeul Universitatii din Iasi. O cladire superba, refacuta cu gust si pusa in valoare, seara, de un sistem de iluminare care o transforma in bijuterie. Timp de  doua zile au avut loc mai multe manifestari care au marcat acest eveniment: prezentarea ultimelor aparitii editoriale, un simpozion de "istorie universitara, muzeologie si biblioteconomie", un moment emotionant de evocare a unor personalitati, profesori ai universitatii iesene. Despre aceasta din urma intilnire, gindita si moderata de colegul meu de generatie Ion Toderascu, vreau sa relatez aici.

    Ideea domnului profesor Toderascu a fost sa ceara unor colegi, cite unul din fiecare facultate, sa evoce personalitatea unui profesor pe care l-a pretuit, cu care a colaborat, care l-a format si pe care il  pastreaza in memoria sa afectiva. Consemnul a fost: nu o fisa bibliografica, nu o evaluare a  operei, ci un portret afectiv, un profil al omului in context si situatii, adesea dificile. Istoria recenta nu inseamna doar document, marturii de arhive, ci si relatari ale unor oameni care au trait evenimentele, implicati in cimpul social al universitatii, actori si uneori victime. Desigur, subiectivitatea acestor martori nu poate fi ignorata, dar ce e viata psihosociala daca nu o confruntare intre subiectivitati, aspiratii, orgolii, caractere? Tonul colocvial al interventiilor, completarile participantilor, schimburile de opinii, replicile colegial-corozive au creat un climat de productivitate cognitiv-afectiva benefica. Din pacate, nu toti cei care au oferit mici texte inainte au putut participa la intilnirea desfasurata undeva in podul cladirii, la „mansarda", o sala care pune in valoare originala cladire, prin grinzile care sustin tavanul si dau incaperii acesteia un aer de istoricitate. Casele de epoca sint apreciate si dupa aceste grinzi din lemn, conservate si integrate in structura, conferind autenticitate si eleganta rafinata incaperilor.

    Nu ma voi referi decit la relatarile celor care au onorat invitatia, declansind efluvii emotionale si voi urma strategia organizatorului, ordinea alfabetica a facultatilor. Despre biologul Petre Jitaru, un erudit plin de distinctie, produs interbelic, specializat in Germania, a relatat profesorul Constantin Toma. A evocat cu caldura claritatea prelegerilor sale, „intelectualitatea aleasa" si vibratia afectiva a omului, intelegerea fata de studenti, exigenta imbinata cu omenie, capacitatea sa de a mobiliza si organiza. A inzestrat laboratoarele facultatii, a organizat, ca decan, noul sediu al facultatii, noua Statiune de la Potoci-Bicaz si Gradina Botanica, activitatea la Statiunea de Biologie Marina de la Agigea, fondata de profesorul sau, Ioan Borcea. Savant, om modest, desi membru al Academiei, genera „o solemnitate aparte".

    Profesorul Alexandru Cecal a ales sa-l prezinte pe Radu Ralea, omul care i-a schimbat viata. Venit la Iasi sa ceara „negatie" - avea un post in cercetare la Bucuresti -, in citeva ore profesorul iesean l-a convins sa se alature echipei sale. Elev al lui Radu Cernatescu, specializat in Franta, profesor pe merite „pur profesionale", Ralea a indrumat tinerii in domenii noi, precum „radiochimia", in care era recunoscut international si avea bune relatii. A colabora direct cu cel care a luat Premiul Nobel pentru descoperirea metodei polarografice in analiza chimica, J. Heyrovski. Om cu calitati personale deosebite, manifesta „blindete deosebita, bunavointa si rabdare", combinate cu exigenta si „intransigenta parinteasca". S-a stins devreme, in plina forta creatoare. Model de dascal.

    Sub genericul „Avantajele pozitiei", profesorul Vasile Nechita l-a prezentat pe cel care nu i-a aratat un interes deosebit, nici o bunavointa aparte, Mihai Todosia. Inzestrat cu o „inteligenta speculativa deosebita, taranesc-pragmatica", economistul iesean avea interese intelectuale iesite din comun si proba un rafinament analitic care-l distingea intre confrati. Pozitiile politice si sociale dobindite ii permiteau sa manifeste o oarecare independenta si sa gaseasca surse de informare, intr-o epoca in care informatia era standardizata, cenzurata si limitata. Avea carti si reviste de ultima ora, citea cu nesat si distribuia si altora bogatia sa. Spirituala, nu materiala. Cand participarea la manifestari stiintifice internationale era exclusa, el facea rost de lucrari rare, le fotocopia, cauta neobosit, biblioteca era ratiunea sa de a fi. Cursul sau indraznet pentru epoca era urmarit cu interes de studenti. Am adus si eu o marturie personala. Intr-o zi sint chemat la rector, care ma chestioneaza precipitat: ai facut o cercetare despre rolul comitetului oamenilor muncii, ai intrebat ce rol are secretarul de partid si peste 40% ti-au raspuns ca nu stiu? Cui ai mai dat informatia? Totul a fost publicat intr-o revista economica, i-am raspuns uimit. A fost publicat, face rectorul usurat, si repeta propozitia, cu glas tare, sa auda cine trebuie. Apoi: ai ascultat aseara Europa Libera, au comentat articolul matale? Si-mi stringe mina cu efuziune. Stia toata lumea, asculta cu religiozitate postul interzis.

    Dumitru Berlescu, format in anii libertatii de gindire din interbelic, sub indrumarea unor Ilie Minea, Gh.I. Brateanu, Stefan Zeletin, Andrei Otetea si apoi bursier la Scoala Romana de la Fontenay-aux-Roses, a fost evocat de Ion Toderascu. N-a lasat o opera bogata, dar, prin stilul sau deschis, prin statura de personalitate-model, rigurozitate si  discretie, a fost un mentor spiritual al multor istorici ieseni. A incercat sa apere valorile de patrimoniu ale Iasului in vremurile ravagiilor proletcultiste, dar a fost invins de tavalug. Era cald, echilibrat, in preajma Omului descopereai „diamantul din fiinta lui".

    Profesorul Dan Manuca ne-a facut sa-l revedem aievea pe bonomul Alexandru Dima, figura rara in peisajul universitar iesean din anii saizeci. Provenea dintr-o familie modesta, fapt ce l-a aparat in anii grei; avea „origine sociala sanatoasa". Articolul „Localismul creator" il propulseaza intre cei vizibili, iar specializarile la Berlin si Műnchen ii consolideaza pozitia. Venit la Iasi in 1943, ramine pina in 1966. A fost influentat de sistemul sociologic al lui D. Gusti, a cultivat „virtutile active" ale poporului roman, a identificat „sensul traditiei", s-a preocupat de gindirea romaneasca in estetica. In Iasul distrus de razboi si in universitatea ravasita de ingerinte bolsevice, profesorul Dima a supravietuit cu prudenta, fara a cobori sub limita profesionalismului sau. Isi „supraveghea atent atitudinea, gesturile, vorbele", „efuziunile erau rare", desi avea „placerea dialogului". Cei de atunci nu-i pot uita efervescenta spirituala.

    In ce ma priveste, l-am evocat pe Stefan Barsanescu, pedagogul roman cel mai proeminent din Iasi si din Romania. Cu un doctorat in Germania, opera sa insumeaza peste 30 de volume si peste 500 de articole publicate in tara si peste hotare. Doua lucrari i-au adus notorietatea: Unitatea pedagogiei contemporane ca stiinta (1936) si Politica culturii in Romania contemporana (1937, 2003). Cu toate meritele sale profesionale si cu tot statutul de intelectual democrat, Stefan Barsanescu a fost indepartat din invatamint in anii prigoanei dejiste. A ramas fara resurse, apoi a fost angajat ca bibliotecar la Institutul Politehnic si a predat un curs facultativ de Pedagogie Agricola la Institutul Agronomic. A fost reintegrat in 1957 si l-am avut profesor inca din anul I. Avea stiinta discursului academic, cursul sau era extrem de bine organizat, sprijinit totdeauna pe un filon cultural. Dupa ce a fost din nou acceptat si recunoscut de catre regim, a lucrat cu spor si devotament, publicind inca multe lucrari fundamentale, intre care Schola latina de la Cotnari, (1957) si Academia domneasca din Iasi - 1714-1921. Mi-a condus lucrarea de licenta, Educatia adultilor in Romania; omagiul meu tirziu a fost o carte publicata acum citiva ani, cu acest titlu. Volumul sau Medalioane. Pentru o  pedagogie a modelelor (1983) justifica astazi o necesara reintoarcere la pedagogia modelelor.

    Profesorul Emil Dumea, decanul Facultatii de Teologie Romano-Catolica, ne-a evocat pe Francisc Xaveriu Habeni, primul rector al Seminarului Catolic din Iasi, facindu-ne si un scurt istoric al acestei institutii in capitala Moldovei, prezentare ascultata cu viu interes.

    Toate aceste evocari, conservate la muzeu si in forma scrisa, reiau o tema de interes astazi, in vremuri de criza: cum si-au pastrat atunci, cum isi conserva astazi cei din spatiul academic demnitatea spiritului, verticalitatea caracterului?


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Cine profită de madam Şoşoacă

    Pavel LUCESCU

    Cine profită de madam Şoşoacă

    Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

    opinii

    Distrugerea statuilor

    Alexandru CĂLINESCU

    Distrugerea statuilor

    Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

    De ce este atât de aspru Postul Mare?

    pr. Constantin STURZU

    De ce este atât de aspru Postul Mare?

    Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

    Roboţi

    Codrin Liviu CUȚITARU

    Roboţi

    Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

    pulspulspuls

    Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

    Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

    Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

    Caricatura zilei

    La reciclat pet-uri și doze

    Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

    Cumpara editia digitala

    Vremea in Iasi

    Curs valutar

    Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri