Din când în când, sistemul capitalist românesc construit în anii 90 prin jaf, corupţie şi securism este pus la încercare. Prima zdruncinătură s-a produs între 1996 şi 2000 şi s-a încheiat cu un eşec la limita dezastrului. Nu al sistemului, ci al celor care au încercat să-l reformeze. Nu s-a putut pentru că cei care au ajuns la putere, CDR şi Emil Constantinescu, s-au dovedit mai ales incompetenţi.

Au urmat patru ani de pesedism crunt încarnat de Adrian Năstase şi camarila lui susţinuţi din umbră de extremiştii lui Vadim Tudor şi, evident, de UDMR. Un regim care părea de la un moment dat de nezdruncinat. Încă o tentativă avut loc începând cu 2004, odată cu victoria la prezidenţiale a lui Traian Băsescu. N-a mers nici de data asta. Dar motivul n-a mai fost incompetenţa, ci nestăvilita sete de putere a lui Băsescu. Sistemul s-a repliat şi a produs primul USL, o alianţă trans-ideologică PSD-PNL plus partidul de şantaj mediatic al lui Dan Voiculescu. Băsescu, om al sistemului şi el, dar cu ambiţii de justiţiar, a produs şi el până la urmă atâta corupţie încât USL a reuşit să câştige aproape tot. A fost o replică usturătoare a sistemului pentru toţi cei care credeau că se mai poate reforma ceva.

Constituirea în 2011 a primului USL a fost semnul că sistemul e deja matur şi că nu poate fi învins, eventual, decât din afară. Cum între timp s-au mai schimbat nişte generaţii, a treia mare tentativă de reformare a sistemului a venit dinspre un partid nou, de oameni tineri fără legătură cu vechea politică. E vorba de USR, mai târziu USRPLUS.

Azi suntem la zece ani distanţă de primul USL şi asistăm deja la naşterea celui de-al doilea. Nu ştim cât va rezista de data asta, dar faptul că a putut să renască e semn că sistemul e mai viu ca niciodată. PNL şi PSD sunt din nou împreună, sunt din nou pe cai mari. Oricât ar încerca unii să ascundă această reîncarnare a USL, e clar că PNL şi PSD sunt din nou spate în spate pentru că cineva a încercat din nou să rupă sistemul care i-a creat. Nici nu-i de mirare. Mare parte dintre liderii liberali care au creat primul USL sunt şi azi lideri în PNL, Iohannis, favoritul primului USL pentru poziţia de premier, e acum preşedintele ţării şi principalul actor în crearea celui de-al doilea.

Pentru liberalii de azi, PSD a fost o problemă cât timp a fost Dragnea la butoane, pentru că Dragnea, ca şi Băsescu, a vrut la un moment dat totul. Acum nu mai e o problemă. Ciolacu şi cei ce-l ţin în fruntea PSD ştiu foarte bine că prezenţa USRPLUS în guvern, în orice guvern, e mai periculoasă pentru ei decât orice luptă cu liberalii, iar PNL e conştient că pagubele pe care le poate produce USRPLUS sistemului din care fac parte sunt nu doar imense, ci şi ireparabile.

Aşa că, de ce nu din nou împreună? Ce i-ar mai împiedica să-şi ţină din nou spatele unii altora, din moment ce e în joc fiinţa lor de produse finite ale capitalismului românesc construit în anii 90 prin jaf, corupţie şi securism?