Avem informaţii despre cât ne-ar ajunge o termoscanare, asta ca să vedem pe unde sunt scăpări de aer sau alte infiltraţii, am aflat şi cât costă un sistem de ventilaţie cu recuperare de căldură, despre care auzim vorbindu-se tot mai des (pentru că optimizează consumul energetic), dar şi ce sumă ar trebui să scoatem din buzunar pentru o izolaţie profesională cu spumă poliuretanică pentru izolarea podului/ mansardei. Totodată, reamintim în acest articol şi despre tandemul panouri fotovoltaice – pompă de căldură, o soluţie prin care specialiştii spun că am putea scăpa mai ieftin cu cheltuielile la gaz şi energie, subiect abordat de „Ziarul de Iaşi” luna trecută (vezi – Caz concret din Iaşi: cât de eficientă este o pompa de căldură. Ajută panourile solare la încălzire?).

Nu în ultimul rând, aflăm dacă merită să investim bani în astfel de sisteme chiar de la un beneficiar, care ne-a explicat „cu pixul pe hârtie” despre economiile pe care le-a făcut de când şi le-a montat la propria locuinţă.

Am discutat cu Vlad Ciobanu – proiectant certificat case pasive şi consultant eficienţă energetică în construcţii Zecaph Consult, Andrei Tăbăcaru – administrator Custom Technologies, cu activitate în distribuţia instalaţiilor de încălzire, şi cu Marius Ionescu – administrator Term Construct Iaşi, firmă care realizează lucrări profesionale termo-hidro izolaţie cu spumă poliuretanică, poliuree etc. La rândul său, Marius Ghegu, beneficiar de panouri fotovoltaice, pompă de căldură şi sistem de ventilaţie cu recuperator de căldură, vine cu detalii despre aceste investiţii făcute din anul 2019 încoace.

Câteva idei principale desprinse din discuţii ar fi că, pentru a fi cât mai eficientă energetic, o clădire trebuie să aibă în primul rând o anvelopă etanşă (acoperiş, pereţi exteriori etc., adică izolăm corespunzător toate zonele pe unde se pierde căldura), dar şi că un test de etanşeitate previne degradarea casei, “vinovaţi” fiind condensul şi mucegaiul, care apar tocmai din cauza izolaţiei necorespunzătoare. Exemple de aşa nu: termoizolaţia aplicată pe “mămăligi” nu mai are aceeaşi eficienţă (slabă termoizolare), deci este de evitat, spun specialiştii. Tot ei arată că sistemele de ventilaţie cu recuperare de căldură nu substituie sursele de încălzire sau răcire ale locuinţei, însă consumul acestora va scădea cu aproximativ 20-25% anual, datorită minimizării pierderilor de căldură, ne lămureşte Andrei Tăbăcaru, care are în Iaşi o firmă de profil.

De la acesta am reţinut şi că ventilaţia cu recuperare de căldură este de două tipuri: centralizată şi descentralizată. În cazul sistemelor de ventilaţie centralizată, costul echipamentelor variază la firma pe care o administrează între 20.000 lei (4.000 euro) şi 40.000 lei (8.000 euro), în funcţie de suprafaţa deservită, performanţele centralei de ventilaţie şi condiţiile de instalare. Pentru ventilaţie descentralizată, costul unei unităţi pleacă de la aproximativ 1.500 – 2.000 lei (400 euro). Tot el spune că în cazul locuinţelor finalizate se recomandă sistemele descentralizate.

Dacă vă gândiţi la izolaţia cu spumă poliuretanică, costul aplicării este între 50-60 lei/mp, în funcţie de suprafaţa pe care se pulverizează şi grosimea stratului de spumă aplicat. Marius Ionescu susţine că spuma este foarte densă şi, prin urmare, căldura rămâne iarna în casă, iar vara afară.

Dar, nu putem vorbi despre o casă eficientă energetic dacă nu îi asigurăm în primul rând o anvelopă etanşă, plecând de la fundaţie, în cazul în care se mai poate interveni, soclu, sub casă, pardoseală, izolarea faţadei şi a ferestrelor (unde trebuie neapărat benzi de etanşare) şi acoperiş, accentuează Vlad Ciobanu, care de ani buni oferă consultanţă în eficienţă energetică.

Cei care preferă geamurile mai generoase trebuie să ia în calcul neapărat şi sisteme de umbrire, ori pot fi puse ferestre cu protecţie solară, sau, dacă sunt mai mult către nord, să monteze ferestre low-e, însă specialistul lasă de înţeles că tot umbrirea exterioară este mai “sfântă”, cum ar fi rulouri, obloane sau altele.„Tocmai din acest motiv se recomandă termoscanarea, căci te ajută să identifici punţile termice, problemele de izolare, dacă există sau nu izolaţie, dacă este aşezată corect, să identifici când eşti în interior zonele reci, iar când eşti în exterior să le identifici pe cele fierbinţi”, ne-a explicat Ciobanu.

 Pe piaţă, o termoscanare poate ajunge şi între 300 – 500 de euro, iar un test de etanşeitate între 500 – 800 de euro. „Testul de etanşare se poate face oricând, tot timpul anului, prin care se identifică tot ce înseamnă parte de îmbinări executate greşit.(…) Odată ce aerul cald se uneşte cu aerul rece se condensează şi aşa apare mucegaiul, însă o izolaţie corectă ne ajută să nu ajungem în astfel de situaţii. Dacă ar fi să vorbim despre cea mai comună problemă pe care am identificat-o în timp, la clienţi, ar fi termoizolaţia montată pe mămăligi, ceea ce este total greşit, pentru că nu ajută prea mult la eficienţa energetică”, a completat Ciobanu.

O procedură corectă presupune a fi tencuită faţada, închisă zidăria şi interior, şi exterior, iar termoizolaţia ar trebui lipită cu adeziv continuu pentru a nu avea spaţii de aer între termoizolaţie şi zidărie „căci asta practic creşte consumul de 3-5 ori, adică în loc să te bucuri de cei 15-20 de cm de izolaţie este ca şi cum ai avea o haină cu multe numere mai mari, care nu este lipită de corp şi nu ţine de cald”, a exemplificat specialistul, care a mai adăugat că ar trebui să se acorde mai multă atenţie şi acoperişurilor, multe dintre acestea fiind insuficient izolate.

„Mulţi pun 10-15 cm de izolaţie la acoperiş, barieră de vapori, însă iarna le este frig, iar vara cald. Noi punem 35-40 cm, noile norme pleacă de la 30-35 cm minimum de izolaţie, fie că este vată, celuloză sau altele. La 35-40 cm obţii performanţă energetică mare, iarna ţii căldura în casă, iar vara nu ai aşa mare nevoie de aer condiţionat sau poate chiar deloc. Iarna, în funcţie de cum este topită zăpada pe ele, fiecare acoperiş îţi poate spune o poveste”, a încheiat Ciobanu.

La rândul său, Andrei Tăbăcaru spune că tocmai din dorinţa de a reduce drastic pierderile de căldură oamenii şi-au izolat locuinţele atât de mult încât au devenit aproape ermetice, prin urmare ventilaţia naturală este aproape inexistentă. În aceste cazuri intervin sistemele de ventilaţie cu recuperare de căldură, echipamente care preiau aerul proaspăt din exterior, îl filtrează şi îl introduc în interiorul locuinţei, în acelaşi timp evacuându-l pe cel viciat.

De asemenea, explică Tăbăcaru, se realizează şi un schimb de căldură între cele două fluxuri de aer: aerul proaspăt nu este introdus având temperatura exterioară, ci preia în mare parte temperatura celui evacuat, astfel căldura este recuperată.

„Pe lângă economisirea de energie obţinută, nu trebuie neglijate nici beneficiile referitoare la sănătatea locatarilor, în locuinţă fiind introdus permanent aer proaspăt şi filtrat, aerul viciat încărcat cu dioxid de carbon sau contaminat cu viruşi, bacterii sau poluanţi proveniţi de la materialele de construcţie este evacuat, se previne umezeala şi formarea igrasiei”, ne face el să înţelegem.

Sistemele centralizate au ca echipament principal o centrală de ventilaţie, care se montează de regulă într-o cameră tehnică sau în podul locuinţei. De la aceasta pleacă circuite sub forma unor tubulaturi flexibile către fiecare încăpere, pentru a introduce aerul proaspăt şi pentru a-l extrage pe cel viciat.

„Având în vedere necesitatea acestor circuite, ventilaţia centralizată se poate executa în faza de construcţie a locuinţei sau în cadrul unei renovări. În cazul locuinţelor finalizate, recomandăm sistemele descentralizate. Acestea constau în unităţi individuale, montate în fiecare încăpere, ce implică doar carotarea unei găuri către exterior cu diametrul de 16 cm”, mai aflăm de la Tăbăcaru, completând că ventilaţia mecanică nu aduce aceleaşi beneficii fiecărei locuinţe. „Dacă ne raportăm la o casă veche, neizolată, cu pierderi mari de căldură, aportul sistemului de ventilaţie este nesemnificativ, însă cu cât locuinţa este mai bine izolată eficienţa şi economiile de energie sunt mai mari”, ne asigură Tăbăcaru.

Când vine vorba despre izolaţia cu spumă poliuretanică a podului sau mansardei, specialistul Marius Ionescu arată că s-ar putea reduce pierderile de căldură cu 35-40%, aşadar ne-ar putea ajuta să economisim o sumă deloc de neglijat la facturi. Tot el ne garantează că izolarea cu spumă poliuretanică nu ne afectează sănătatea, produsul cu care lucrează fiind certificat ecologic şi igienic.

„Spuma poliuretanică măreşte eficienţa energetică, menţinând consumul energetic şi costurile aferente la un nivel scăzut. (…) Izolaţia vine compactă, nu vine precum vata, de exemplu, modul de izolare este diferit, vata nu o poţi lipi pe scândură, în schimb spuma prin pulverizare rămâne acolo. Avem standardul de 10 cm care în funcţie de suprafaţa de acoperit ajunge între 50-60 de lei/mp. Avantajul este că nu vor mai fi pierderi de căldură iarna, iar vara nu se mai încălzeşte etajul, aşa cum vă spuneam anterior. Acum, la cât a ajuns să fie preţul energiei, se justifică necesitatea investiţiei în sisteme de izolare termică. Noi lucrăm cu un produs certificat ecologic şi certificat igienic. Spuma este şi ignifugă, protejează şi fonic”, ne-a precizat Marius Ionescu.

Un exemplu concret de casă eficientă energetic

Marius Ghegu locuieşte într-o casă care are 158 mp utili, şi-a instalat în 2019 panouri fotovoltaice cu o putere de 10kW, iar în toamna anului trecut şi-a montat şi o pompă de căldură. De aproape o lună, însă, bărbatul are şi un sistem de ventilaţie cu recuperare de căldură (ventilaţie centralizată), pe care l-a inclus în proiect de când s-a apucat de construit casa. Această nouă investiţie l-a ajuns aproape 36.000 de lei (7.200 euro).

Anterior, pentru pompa de căldură, adică pompa împreună cu modulul interior pentru preparare apă caldă, a cheltuit aproape 30.000 de lei (6.000 euro). Pentru panourile fotovoltaice a aplicat în programul Casa Verde 2019 şi a obţinut finanţarea de la stat de 20.000 lei, dar a mai pus de la el încă pe atât.

Însă, consideră bărbatul, sunt investiţii care îl pot ajuta să ajungă la facturi foarte mici cu utilităţile. Luna trecută a plătit o factură de 17 lei la energie, iar următoarea factură estimează că va fi 20-25 de lei. Iarna trecută, cu pompa de căldură şi cu utilizarea sistemului fotovoltaic, dar şi în contextul preţurilor plafonate la energie, bărbatul nu a plătit mai mult de 500-550 de lei curentul, în condiţiile în care au fost ani în care avea pe factură cu multe sute de lei în plus. A făcut un calcul rapid şi, spune el, dacă ar fi rămas pe centrala electrică, în 5 luni de încălzire ar fi avut aproape 7.000 de kW consumaţi. Trage linie luând un preţ de 3 lei/kW şi spune că ar fi trebuit să plătească 21.000 de lei la energie ca să se încălzească.

„Investiţia recentă, adică sistem de ventilaţie cu recuperare de căldură, doar centrala m-a ajuns 26.000 de lei (5.200 euro), este o centrală certificată pentru case pasive, are o eficienţă foarte ridicată, de 85%. Se fac nişte calcule iniţial, le-am făcut personal, centrala ar trebui să fie capabilă să facă un anumit schimb de aer pe oră, în cazul meu am avut 400 mc volumul total al casei şi am ales o centrală de 400 mc/oră. Am montat-o într-o zi. Sunt nişte tubulaturi, un plastic special, tubulaturile nu sunt foarte mari, au undeva la 7 cm în diametru, care pleacă din camera tehnică unde se stabileşte poziţia centralei de ventilaţie şi se duce în fiecare încăpere din casă. Sunt două feluri de tubulatură, unele care trag aer, acelea se pun de obicei în băi, bucătărie, eu le-am pus în dressing-uri, iar celelalte pe care intră aerul în casă. Pe lângă centrală a mai fost o cheltuială şi cu tubulaturile acestea şi alte accesorii, să zicem că am mai cheltuit vreo 10.000 de lei (2.000 euro)”, ne-a detaliat Marius Ghegu.

Spune că de când le-a montat la casă nu mai deschide niciun geam. „Intră un aer filtrat. Are două filtre, ceva mai mari, şi filtrează tot ce înseamnă praf, polen, eu mai găsesc în al meu chiar şi ţânţari, muşte. Practic, la un sistem cu ventilaţie centralizată, cum am eu, toate tubulaturile duc într-un singur loc, centrala este de fapt o cutie cu două ventilatoare şi recuperatorul de căldură, sunt nişte lamele care separă fluxurile de aer, o lamelă prin care iese, alta prin care intră, iar în momentul în care trece aer pe lângă aer se face schimbul de căldură, practic aşa se recuperează căldura. De exemplu, la 35 de grade afară şi 25 de grade în casă, aerul care intra în casă cu 35 de grade se răcea undeva până la 28 de grade. Eu răcesc casa cu pompa de căldură. Facturile au fost luna trecută 17 lei, luna asta am calculat 25 de lei, tot ce a consumat casa, spun eu că este bine, însă vreau să aduc cheltuielile spre zero”, arată bărbatul.

Filtrele costă circa 150-200 de lei setul, se schimbă o dată sau de două ori pe an, în funcţie de cât este poluat aerul din zona respectivă. „Marele avantaj al ventilaţiei este că menţine un climat sănătos, recuperând o parte din energie, nedeschizând geamul şi trecându-l prin recuperator, undeva 80-85% din energia pe care am folosit-o ca să răcesc aerul iniţial rămâne tot în casă. Deschizând geamul, aerul de afară nu ar mai intra la 25, 26 de grade, ar intra direct la 40 de grade”, a mai explicat Marius Ghegu.