Caută 
Epopeea unei moşteniri fabuloase: 170 ha lângă Iaşi date de soţia unui celebru medic. Un caz neverosimil
3 MIN
O donaţie consistentă făcută în 1933 de soţia unui cunoscut medic român al acelor vremuri a devenit astăzi un lung şir de procese şi controverse juridice. Beneficiara donaţiei moşiei Slobozia-Dumitreşti din fosta comună Poieni este Universitatea de Medicină din Bucureşti, unde a lucrat soţul donatoarei în perioada interbelică. UMF Bucureşti a depus o cerere la Schitu Duca în 2002 dar, pentru că în cerere era invocată altă lege de retrocedare, nimeni de acolo nu s-a obosit nici măcar să răspundă. Prefectura a invocat aceeaşi eroare a UMF, ca să spună că dreptul la retrocedare s-ar fi pierdut, cererea nefiind făcută în termenul legal. Instanţa a decis însă că cererea s-a făcut în termen, chiar dacă e invocată o altă lege, şi că CL Schitu Duca sau Prefectura ar fi trebuit să retrimită cererea la autoritatea competentă pentru retrocedări terenuri.
Până şi instituţiile statului trebuie să se adreseze instanţei pentru a obţine rezolvarea unei simple cereri. Universitatea de Medicină şi Farmacie Bucureşti a avut nevoie de nu mai puţin decăt 20 de ani, dar şi de un lung şir de procese, pentru a primi un simplu răspuns la o solicitare adresată comunei Schitu Duca.
Miza bătăliei este reprezentată de o donaţie de 170 ha făcută în favoarea universităţii acum aproape un secol.
Donaţia, făcută de soţia unui cunoscut medic al vremii
Instituţia de învăţământ din Bucureşti este beneficiara unui testament din 1933, prin care soţia medicului Ernest Juvara lăsa moşia Slobozia-Dumitreşti din fosta comună Poieni, în suprafaţă de 443 ha, alături de întreaga sa avere, în beneficiul universităţii. Din întreaga suprafaţă, 170 ha reprezentau terenul agricol pe care Universitatea îl revendică.
Cererea a fost depusă la primăria Schitu Duca încă din 2002, UMF Bucureşti cerând retrocedarea terenului fie în natură, fie în echivalent, invocând prevederile Legii 10/2001. A fost o greşeală din partea UMF, greşeală care avea să stea la originea celor două decenii de tergiversări.
Legea 10/2001 privea retrocedarea imobilelor confiscate de comunişti după 6 martie 1945, nu a terenurilor agricole. Cererea ar fi trebuit depusă în baza legii 18/1991 sau a legii 1/2000, referitoare la terenuri şi păduri.
Comisia locală de aplicare a Legii 10 nici nu s-a obosit să răspundă cererii. Juriştii UMF nu au mai urmărit nici ei mersul dosarului, amintindu-şi de revendicare abia în 2015. Demersurile întreprinse pe lângă primăria Schitu Duca nu au dus la niciun rezultat, aşa că a început şirul proceselor. În 2018, UMF Bucureşti a obţinut obligarea primăriei să soluţioneze cererea.
Răspunsul comunei a venit după doi ani, primăria respingând cererea pe motiv că era formulată în baza altei legi decât cea aplicabilă. Or, soluţia corectă fusese indicată chiar în sentinţa din 2018. Cererea trebuia pur şi simplu trimisă comisiei de aplicare a legii 18/1991. Comisia pentru legea 10 nu avea nicio treabă cu solicitarea.
„Într-adevăr, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, însă dacă această cerere nu era de competenţa Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, aceasta avea obligaţia de a o înainta Comisiei de fond funciar în cazul în care aprecia că aceasta este competentă. Cererile de reconstituire a dreptului de proprietate se consideră a fi depuse în termen chiar dacă acestea au fost depuse la alte comisii decât cele competente. Aceste comisii vor trimite cererile, din oficiu, comisiilor competente, înştiinţând despre acest lucru şi persoanele îndreptăţite”, precizaseră judecătorii în sentinţa din 2018.
Un nou proces
A urmat un nou proces, UMF Bucureşti cerând în mod expres anularea dispoziţiei din 2020 prin care i se respinsese cererea şi soluţionarea revendicării. În faţa judecătorilor, reprezentanţii primăriei Schitu Duca şi cei ai Prefecturii Iaşi au invocat autoritatea de lucru judecat, susţinând că UMF mai ceruse o dată soluţionarea cererii de punere în posesie.
Argumentul a fost însă respins de judecători, care au arătat că fondul problemei nu fusese discutat. Nicio instituţie nu se pronunţase pe dreptul propriu-zis de proprietate. Magistraţii Judecătoriei au decis joi să oblige Comisia locală de aplicare a legii 10/2001 Schitu Duca să trimită cererea UMF Bucureşti către Comisia locală de fond funciar, adică să mişte hârtia dintr-un birou într-altul.
La rându-i, comisia locală de fond funciar şi cea judeţeană au fost obligate să soluţioneze cererea de reconstituire, fie prin validarea dreptului de proprietate, fie prin invalidarea acestuia. Sentinţa nu este însă definitivă, ea fiind supusă apelului.
