Experienţe studenţeşti unice, în Olanda. „O cameră single cu baia şi bucătăria la comun, 500 de euro”

”Bursa a fost 534 de euro pe lună, cazarea a fost fix cât bursa. Mâncarea nu costa foarte mult, dar nici prea puţin. Undeva la 300 de euro pe lună era minimul pentru mâncare şi utilităţi. Pe parcurs m-au ajutat părinţii, dar aveam şi bursă de merit de la UAIC. Părinţii mi-au spus că e mai rentabil să mă susţină în Groningen, unde primeam bursă Erasmus, decât în Iaşi, unde mă ajutau şi cu chiria.”

„Sunt oameni care stau în corturi pentru că nu găsesc cazări sau case”

În Olanda există o agenţie numită SSH Student Housing, obiectivul acesteia este de a ajuta studenţii să găsească locuri de cazare în cămine. Pentru o cameră single cu baia şi bucătăria la comun, preţul este de aproximativ de 500 de euro. Pentru a rezerva o astfel de cameră, studentul trebuie să plătească prima şi ultima lună de cazare, precum şi o garanţie de 100 de euro.

„Când am ajuns acolo, în aeroportul din Amsterdam, mi-am pierdut bagajul. Jumătate din avion şi-a pierdut bagajul. Am văzut Amsterdamul frumos, însorit, şi eu fugeam în costum spre un Bolt. Am stat la un cămin pentru studenţii internaţionali. E next to impossible (mai mult decât imposibil, n.r.), nu găseam o cazare dacă nu îmi oferea universitatea opţiune.”, a relatat studentul.
 

“Am primit şi un şampon”

„Pe langă faput că îţi dau o cameră la cămin, am primit şi nişte utilităţi, un şampon şi o hartă care îţi explica cum să te descurci în Groningen. Aveam la mine laptopul şi telefonul, dar nu aveam încărcătorul, pentru că care era în bagajul pierdut. Am căutat un magazin de electronice. Pe drum am găsit un magazin pe care scria ceva în olandeză, eu nu ştiu olandeză. Am văzut doi băieţi care mergeau pe stradă, i-am oprit, i-am întrebat ce scrie acolo şi mi-au zis «Dacă vrei, poţi să te angajezi aici». Le-am explicat situaţia, că mi-am pierdut bagajul şi că sunt în căutarea unui încărcător. Unul dintre ei mi-a spus că stă aproape de locul în care eram, că are el să-mi dea un încărcător. Mi l-a lăsat de tot, îl am şi acum. Asta a fost prima mea zi acolo…”

La Universitatea din Groningen se foloseşte o aplicaţie pentru toate cursurile, BrightSpace. În cadrul facultăţii la care a fost Sebastian, prezenţa la cursuri şi seminarii nu era obligatorie. Toate resursele necesare erau disponibile în aplicaţia respectivă, fiind folosite cărţi internaţionale de către profesori pentru structurarea cursurilor.

„În România, toţi profesorii îşi bazează cursurile pe, în mare parte, nimic. Ni se recomandă o bibliografie la începutul cursului şi, dacă vrei să o citeşti, o citeşti, dacă nu, nu. Cursul nu se bazează neapărat pe acea bibliografie. Acolo ni se spunea «Citiţi 10 pagini din cartea asta», şi în momentul în care te duceai la curs se reluau acele 10 pagini. Aici, dacă citeşti o carte din bibliografie, profesorii oricum vor face cursul lor – poţi să nu regăseşti ce ai citit. Nu pot să zic că e neapărat un lucru bun că e aşa în Olanda, dar ai posibilitatea de a citi şi învăţa cartea pe cont propriu, să dai examenul şi să treci”, spune studentul.
 

“Ei au un standard, nu pun 10 uşor”

„Din punctul meu de vedere, examenele nu a fost foarte grele, dar eu mergeam la bibliotecă în fiecare zi. Majoritatea studenţilor cu care am vorbit acolo au spus că e dificil. Şi, într-adevăr, e . Ei au un standard: nu pun 10 uşor. Eu voiam să iau măcar o notă de 10 ori la Fizică Cuantică, ori la Fizică Termală.”, Studentul a reuşit să obţină nota 10 la ambele discipline.

FOTO: Gândurile studenților din cămin pentru Sebastian

„Aveam în cămin un grup de oameni cu care mă înţelegeam foarte bine, dar tot căminul era foarte degajat. Cred că a fost greşeala mea că am stat doar cu câţiva oameni, când puteam să stau cu toţi. Erau în jur de 50 de studenţi acolo. M-am înţeles foarte bine şi cu nişte olandezi care nu erau din cămin; m-am întâlnit cu un olandez în autobuz, m-a luat la el acasă să bem ceai, mi-a cumpărat îngheţată. În 22 de ani de viaţă nu am întâlnit un necunoscut să mă invite la el acasă nicăieri în România”.

„Nu mă simţeam prea bine în ultimele zile. Îi vedeam pe toţi plecând. Trebuia şi eu să plec. Îmi făcusem prieteni pe care nu ştiu dacă am să-i mai văd vreodată. Probabil pentru oricine nu a trecut prin asta nu suna mare lucru, dar, în momentul în care simţi, te distruge.”
În Groningen, aproximativ 75% din populaţie e compusă din oameni sub 35 de ani. Mulţi sunt studenţi La unele cursuri ale facultăţii de fizică la care a fost Sebastian, în sală erau şi câte 300 de studenţi.

Toate articolele din noua secţiune ZdI “Ziarul Studenţesc”, AICI

Despre noul proiect ZdI “Ziarul Studenţesc” citeşte AICI