Manualele unice „masifică“ elevii, alternativele îi pot deruta pe cei mici

 Astfel, dacă o parte dintre specialişti au luat apărarea manualelor alternative, unii dintre aceştia fiind chiar autori de manuale, o mică parte dintre specialişti au arătat că diversitatea, mai ales forţată, nu este întotdeauna binevenită, mai ales în cazul celor care abia încep şcoala. Unul dintre aceşti specialişti este şi profesorul Constantin Cucoş, director al Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic de la Universitatea „Al.I. Cuza“, dar şi unul dintre cei mai pregătiţi pedagogi la nicel naţional. Acesta atrage atenţia că, la clasele mici, copilul „are nevoie de certitudini, de temeiuri oarecum sigure, «închise», de instrumente culturale precis determinate (scris, citit, socotit), de valori ale comunităţii în care se socializează“.

Editorii îşi susţin poziţia cu un sondaj

Un studiu recent realizat pentru Uniunea Editorilor din România arată că 7 din 10 părinţi consideră că manualele alternative îi ajută pe copii, 78% cred că manualele alternative au un conţinut satisfăcător sau foarte satisfăcător, iar trei din patru părinţi afirmă că ei consideră important ca profesorul să aleagă manualul pe baza căruia predă elevilor. Studiul este confirmat şi de către specialiştii în pedagogie, dar şi de cadrele didactice, aceştia arătând că fiecare elev este diferit, are nevoi diferite, iar nivelul de cunoştinţe al elevilor este, de asemenea, diferit, iar diferite manuale pot veni în sprijinul elevului sau îl pot încurca, în fucţie de cunoştinţele dobândite până în acel moment. O parte dintre părinţi au înţeles această viziune, iar opt din zece persoane întervievate în studiul „Rolul manualelor alternative în educaţia copiilor“ consideră că manualele alternative completează informaţia existentă în manualele tradiţionale şi poate oferi o modalitate diferită de învăţare. De asemenea, 40% dintre părinţii întrebaţi cred că manualele alternative selectează permisiv conţinutul programei, iar profesorul şi elevul au spaţiu de creaţie. „Rezultatele acestui studiu ne arată clar care este de fapt poziţia părinţilor faţă de eliminarea manualelor alternative. Majoritatea părinţilor, chiar dacă este ignorată de autorităţi,  apreciază că manualele alternative reprezintă un instrument esenţial pentru educarea copiilor lor“, avertizează Polixeniu Anghel, director executiv al Uniunii Editorilor din Romania.

Un alt aspect subliniat de către studiu este acela al existenţei unei singure edituri care să realizeze manualele. Astfel, 41% dintre respondenţi consideră că editarea de către o singură editură nu va rezolva problemele din educaţia românească, ba chiar 45% consideră că reformele din educaţia preuniversitară din ultimii ani înrăutăţesc de fapt situaţia.

Ce cred autorii de manuale

Profesorul Ion Cicu, cu o experienţă de peste 40 de ani la catedră, autor al unui manual de Matematică pentru clasa a V-a, consideră că „argumentele pentru manuale alternative sunt mai multe şi mai puternice. În primul rând, s-a dovedit de-a lungul istoriei, competiţia a fost cea care a determinat progresul. Un argument, cred eu, suficient de puternic pentru a fi de partea manualelor alternative.“ De asemenea, acesta atrage atenţia că „niciodată lecţia ţinută la o clasă nu a semănat cu lecţia de la cealaltă clasă. A depins foarte mult de răspunsurile primite la anumite întrebări, de motivaţia şi interesul elevilor. Un exemplu care era foarte clar şi relevant la o clasă putea să nu aibă nicio relevanţă la cealaltă clasă. Iată de ce manualele alternative sunt o soluţie. E drept că profesorul la clasă îşi alege un manual, dar elevul poate folosi un manual alternativ care este mai apropiat de stilul său de învăţare. Nu trebuie să şi-l cumpere; sunt postate toate manualele pe site-ul Ministerului“, mai punctează profesorul Cicu.

Prof. Cucoş: Manualul unic masifică

Specialiştii în pedagogie atrag atenţia asupra încercării de uniformizare forţată a educaţiei, însă sunt temperaţi în ceea ce priveşte rolul diversităţii de manuale în cazul claselor primare, cu precădere a clasei zero şi a clasei I, momente în care elevul înmagazinează informaţiile „de bază“ şi când are nevoie de certitudini şi stabilitate. Acelaşi lucru îl subliniază şi Constantin Cucoş, unul dintre cei mai cunoscuţi specialişti în pedagogie din întreaga ţară, director al Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic de la Universitatea „Al.I. Cuza“ din Iaşi.

Astfel, profesorul Cucoş subliniază că „sursa şi modul unic de educare au ca dezavantaj faptul că uniformizează şi masifică. Când există un singur izvor de informare, riscul inculcării şi manipulării este mereu prezent. Nu mai există loc pentru diferenţă, particularizare, referenţialitate multiplă, supunere la un examen critic. Nu înseamnă deloc că prin manualul alternativ nu se poate greşi, deforma realitatea, minţi. Acesta însă prezintă un avantaj. Manualul alternativ induce nu numai o altă faţă a lucrurilor, dar formează la individ conştiinţa pluralităţii interpretative, apetitul respectării multiplicităţii opiniilor purtate de către semenii săi. Manualul alternativ constituie un instrument atât în avantajul elevilor, pentru că relativizează informaţia la particularităţi şi posibilităţi concrete, dar şi în sprijinul profesorilor, care pot să realizeze mai uşor o diferenţiere autentică în învăţare, pornind de la un cumul informaţional el însuşi diferenţiat şi capabil de a induce individualizare şi diversificare“, punctează profesorul universitar ieşean.

Atenţie la clasele mici!

Constantin Cucoş, dar şi alţi specialişti în pedagogie, atrag totuşi atenţia asupra încercării de a diversifica în mod forţat şi fără discernământ. „Opinia noastră e că la clasele mici trebuie să fim foarte precauţi în legătură cu perspectiva alternativelor. Copilul mic are nevoie de certitudini, de temeiuri oarecum sigure, «închise», de instrumente culturale precis determinate (scris, citit, socotit), de valori ale comunităţii în care se socializează. Asta nu înseamnă că valorile care se prezintă elevilor nu trebuie să fie contextualizate, particularizate, concretizate, mai ales odată cu înaintarea în vârstă a celor educaţi“, subliniază Constantin Cucoş.

Totuşi, acesta punctează că o consultare a mai multor surse este întotdeauna binevenită, chiar şi în cazul ştiinţelor exacte. „Nu-i neapărat obligatoriu să prezinţi fapte false la Istorie, ca să manipulezi; ajunge să le diminuezi, să le exagerezi, să realizezi alte relaţii de proximitate între ele, să le etalezi sau valorizezi după alte regii“. Astfel, manualele alternative au rolul lor, însă trebuie utilizate întotdeauna cu discernământ.