Moldovei i se cuvenea mai mult! (I)

Ce am aflat? Că strategia de dezvoltare regională şi de reducere a disparităţilor economice dintre regiuni a guvernului României (oricare ar fi el!) e de doi bani!

Poate părea atipic să încep un articol cu concluzia principală, dar acest fapt prezintă şi un avantaj: poate facilita opţiunea dumneavoastră de a citi sau nu textul pe care vi l-am propus. Ce vă mai pot destăinui acum în prima parte a textului e faptul că ceea ce veţi citi nu e rezultatul unei analize aprofundate a păienjenişului de informaţii legate de finanţările europene şi naţionale, ci o sondare la nivel teritorial regional a unor indicatori şi a unor programe de finanţare europeană.

Polonia, din nou un exemplu de bune practici

La fel ca în cazul celorlalte state din estul UE, şi Polonia prezintă disparităţi de dezvoltare importante la nivelul regional şi tot pe vector vest-est. Din cele 16 entităţi NUTS2 (voievodate), doar 4 au valori ale PIB/locuitor superioare mediei naţionale. Dacă egalizăm media naţională cu 100%, ierarhia acestora e: Mazovia (regiunea Varşoviei) – 158%, Silezia Inferioară (reşedinţa la Wroclaw) – 111%, Polonia Mare (Poznan) – 109% şi Silezia (Katowice) – 103%. Cele mai sărace 5 regiuni ale Poloniei (Lublin, Warmia-Masuria, Podlaskie, Podkarpackie şi Świętokrzyskie) au valori cuprinse între 68,5 şi 70% din media naţională. Menţionez că Regiunea de dezvoltare Nord-Est, una dintre cele mai sărace la nivelul UE, nu are decât 63,8% din media României a PIB/locuitor, în cazul unui PIB/locuitor sensibil mai redus decât cel polonez.

Polonia a înţeles de timpuriu că în repartiţia teritorială a fondurilor destinate reducerii disparităţilor regionale e necesară discriminarea pozitivă a voievodatelor mai puţin avantajate. Un bun exemplu de strategie teritorială de dezvoltare îl reprezintă sumele alocate ca ajutor de stat la nivel de voievodate. Acest indicator reprezintă palierul de finanţare în termeni de rambursare a costurilor proiectelor de investiţii către IMM-uri. Conform EU Funds in Poland 2014-2020, ierarhia regională e complet inversată, cele mai sărace 5 voievodate amintite anterior se instalează pe primele locuri, cu valori cuprinse între 120 -212% faţă de media naţională (100%).

În acelaşi articol aflăm că practica discriminării pozitive a voievodatelor sărace datează încă din perioada de finanţare 2007-2013 şi a continuat şi în intervalul de finanţare 2014-2020. În ceea ce priveşte primul interval, repartiţia la nivel regional a intensităţii ajutorului de stat în Polonia indică trei paliere distincte:

– primul palier e cel al voievodatelor cele mai sărace, cu un nivel de rambursare al costurilor de 70%; la acea vreme, 10 dintre voievodatele Poloniei beneficiau de acest nivel al rambursărilor, majoritatea situate în jumătatea estică a statului;

– al doilea palier era cel al voievodatelor mai înstărite, cu un nivel de rambursare de 60%; cinci la număr, toate situate în jumătatea vestică a Poloniei;

– ultimul palier (50% sumă rambursată) era reprezentat doar de voievodatul Capitalei – Mazovia.

În urma acestei experienţe timpurii şi, foarte posibil, în urma rezultatelor teritoriale obţinute, guvernul polonez a schimbat intensitatea ajutorului de stat în cea de-a doua perioadă de finanţare (2014-2020), introducând şi un al IV-lea nivel:

– în primul nivel (70%), rămân doar cele 4 voievodate estice (Lublin, Warmia-Masuria, Podlaskie, Podkarpackie); mai mult, pentru aceste voievodate a fost creat în mod special un capitol aparte în structura finanţărilor cu fonduri europene – Programul Polonia de Est. Companiile mari pot utiliza acest program pentru a obţine ajutor în domeniile de cercetare şi dezvoltare, pentru construirea şi extinderea instalaţiilor de cercetare şi dezvoltare, proiecte privind eco-inovarea şi eficienţa energetică care ar duce la inovare; fără îndoială, voievodatele din Polonia de Est au acces şi la toate celelalte programe de finanţare;

– cel de-al doilea nivel (55%) grupează 8 voievodate situate în partea centrală şi de vest a statului;

– al III-lea nivel (45%) e format din trei dintre cele mai bogate voievodate (Silezia Inferioară, Polonia Mare şi Silezia);

– al IV-lea nivel e alcătuit din voievodatul Capitalei; aici au intervenit schimbări în funcţie de capacitatea economică a powiturilor (nivel taxonomic inferior, de tip LAU1 – lipseşte în România); powiaturile urbane şi suburbane ale Varşoviei aveau un nivel de 30%, iar restul powiaturilor, de 55%.

În România nu există discriminare regională pozitivă…

…şi asta se întâmplă într-un stat în care disparităţile la nivelul statistic NUTS2 (regiunile de dezvoltare) sunt mai mari decât în Polonia. Mai mult, până în 2019 am asistat la o creştere importantă a acestora. După PIB/locuitor, regiunile cu cele mai mari valori raportate de media naţională (100%) sunt: Bucureşti-Ilfov (225%) şi Vest (101%). Încă două regiuni de dezvoltare din vestul ţării se apropie de medie: Centru (96%) şi Nord-Vest (92%). Alte trei regiuni de dezvoltare (Sud-Est, Sud şi Sud-Vest) au valori cuprinse între 77 şi 82%, iar regiunea de dezvoltare Nord-Est are doar 63.8%. Cu toate acestea, în privinţa ajutorului de stat acordat investiţiilor avem doar două niveluri (Bucureştiul şi restul României), plecând de la faptul că toate celelalte regiuni de dezvoltate ar avea sub 75% din media PIB/locuitor a UE. Dar nu e tot acelaşi lucru să te situezi în proximitatea acestei cifre (Vest, Centru şi Nord-Vest) şi să fi trecut cu câteva procente peste 40%, ca în cazul regiunii de Nord-Est. Şi finanţările din alte programe europene sau naţionale ce se declară ca fiind importante pentru reducerea decalajelor între regiuni, nu ţin cont de diferenţele din ce în ce mai mari de bunăstare dintre regiunile România. (Va urma)

George Ţurcănaşu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultăţii de Geografie şi Geologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

Publicitate și alte recomandări video