O moştenire de la mamă, cât pe ce să-i aducă unui inginer, la pachet, şi câţiva ani de închisoare. Doi ani de luptă cu Fiscul

Mihail T. a fost trimis în judecată acum doi ani. I se reproşa faptul că ar fi exploatat suprafeţe de teren mult mai mari decât limita neimpozabilă, pentru care ceruse şi primise subvenţii de la APIA.

În 2014 şi 2015, el nu declarase fiscal activităţile desfăşurate şi, implicit, nu declarase veniturile obţinute din acestea, sustrăgându-se astfel de la plata impozitelor şi taxelor legale. În interpretarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, se făcea vinovat de evaziune fiscală, fiind pasibil de o pedeapsă cu închisoarea între 2 şi 8 ani.

În cifre, situaţia lui Mihail T. arăta cu totul altfel decât cea descrisă în rechizitoriu. Bărbatul se ocupa de îngrijirea celor 3,3 ha de teren ale mamei sale. O jumătate de hectar era fâneaţă, iar restul, livadă de cireşi şi vişini. Pentru livadă, primise în 2014 subvenţii de 2.072,23 lei, iar un an mai târziu, 3.143,96 lei. Conform legii, terenurile mai mici de 1,5 ha sunt scutite de impozit agricol.

Acesta este datorat doar pentru suprafaţele ce depăşesc această dimensiune. În cazul lui Mihail T. impozitul datorat statului pe cei doi ani se ridica la 1.104 lei. Presupunând că bărbatul ar fi primit pedeapsa minimă, ar fi însemnat să plătească cu o zi de libertate fiecare leu şi 51 de bani datoraţi. Pentru a se asigura că statul nu rămâne păgubit, procurorii dispuseseră punerea sub sechestru a apartamentului cu patru camere deţinut de Mihail T. în Bârlad.

Pe parcursul urmăririi penale, ca şi a procesului în primă instanţă, bărbatul a explicat că habar n-avea de reglementările fiscale din domeniul agricol. Nu era fermier de meserie, ci inginer.

Îngrijea pur şi simplu livada rămasă de la mama sa. Îşi recunoştea vina şi era dispus să plătească ce era de plătit. Cu dosarul în faţă, magistraţii Tribunalului Vaslui nu i-au putut găsi vreo vină. Necunoaşterea legii nu poate fi invocată ca argument pentru a fi exonerat de răspundere, dar nici nu se putea spune că Mihail T. ar fi vrut să înşele statul.

„Infracţiunea presupune intenţie directă calificată prin scop – sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale aferente veniturilor obţinute. Nu orice faptă care se concretizează în ascunderea sursei impozabile întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală. Or, în cauză, materialul probator nu este de natură a demonstra acest scop. În contextul în care era vorba de o suprafaţă relativ mică de teren, inculpatul exploatând terenul mamei sale, nefiind agricultor, aşadar, nedesfăşurând activitate agricolă ca un profesionist, instanţa reţine că există cel puţin un dubiu cu privire la scopul de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale aferente veniturilor obţinute, aspect de natură a-i profita inculpatului”, au explicat judecătorii decizia de achitare, pe motiv că fapta nu există.

Problema celor 1.104 lei datoraţi statului putea fi rezolvată printr-o acţiune civilă iniţiată de Fiscul regional ieşean.

Sentinţa de achitare a fost contestată de procurori. Aceştia au arătat că activitatea infracţională a lui Mihail T. era sistematică, continuă, nefiind vorba de un singur an, ci de doi ani consecutivi în care ascunsese sursa de venit, sustrăgându-se de la obligaţiile fiscale.

Cât de mare era suprafaţa pentru care nu-şi plătise impozitul nu avea nicio relevanţă, definiţia evaziunii fiscale nefăcând referire la vreun astfel de criteriu de apreciere. Fapta exista, iar Mihail T. se făcea vinovat de ea.

Nici magistraţii Curţii de Apel nu au fost însă de acord că bărbatul trebuia aruncat după gratii. Ei au arătat că procurorii nu demonstraseră că Mihail T. acţionase cu bună ştiinţă şi cu rea credinţă pentru a prejudicia bugetul de stat. Mai mult, încă din faza de urmărire penală, în 2019, bărbatul plătise cei 1.104 lei. Plătise şi penalităţile de 613 lei aferente.

Acest aspect nu fusese remarcat de judecătorii vasluieni. Încă de când dosarul fusese înaintat primei instanţe, omul nu mai avea nicio datorie faţă de stat. Magistraţii ieşeni au dat dreptate procurorilor într-un singur aspect: fapta exista, într-adevăr. Ea însă nu fusese săvârşită cu gradul de vinovăţie necesar pentru a se ajunge la o condamnare.

Mihail T. a fost achitat din nou, dar în baza altui paragraf din Codul de Procedură Penală. Sentinţa Curţii de Apel este definitivă.